Cum am ţepuit fără să vreau Editura Polirom

… de Wiki Life

Într-o ţară lume în care reuşitele tale depind de ţepele administrate altora atingi nirvana în momentul în care reuşeşti şi tu, la rândul tău, să tragi o ţeapă.

Mi-ar fi plăcut ca topicul să se numească ,,Cum am devenit bogat ţepuind Editura Polirom”. Din păcate, în actuala situaţie monetară, cu 10 lei în plus nu devii Patriciu.

Vă întrebaţi probabil ce s-a întâmplat. Întrucât povestea e foarte simplă, voi începe cu începutul pentru a-i adăuga o notă de dramatism.

Noua mea pasiune este cumpăratul cărţilor. Aş putea să-mi transform apartamentul în depozituldecărţialurbeiX.ro fără prea mari eforturi. Acum o săptămână, în urma unui influx de capital în propriile-mi buzunare am făcut o comandă la Editura Polirom de 4 (patru) cărţi, în valoare totală de 57,29 RON. În cele ce urmează, vom denumi aceasta Comanda 1 sau C1.

Cum noaptea este un sfetnic bun, am realizat a doua zi că deja deţineam un volum din cele patru ale C1. Ce să fac, ce să fac? Oarecum normal, am mai făcut o comandă, de data aceasta fără acel volum. Comanda 2, C2, conţinând 3 (trei) volume era în valoare totală de 47,30 RON. După câteva zile de bătut darabana pe tăblia mesei, am auzit un Ka-ching prevestitor de colet nou. Mai exact, două bileţele prin care eram înştiinţat de primirea celor două comenzi, C1 şi C2.

După un studiu atent al celor două belete am observat un paradox:

• Unul în valoare de 57,29 RON avea 1,190 kg
• Celălalt, în valoare de 47,30 RON avea 1,640 kg.

Hopa. Deci cu cât mai multe cărţi, cu atât mai ieftină comanda.
După ridicarea coletului mai ieftin (evident) am descoperit cu surprindere că acesta conţinea de fapt C1 la preţul C2. SUPERB! Incredibilă este senzaţia de bucurie pe care ţi-o dă un astfel de eveniment în nenorocita asta de lume!

Aşadar şi prin urmare am un volum de ,,Moarte într-o ţară străină” de Donna Leon în plus. Dacă îl vrea cineva să mă contacteze. Gata, nu mai E (nu ie, ci e).

SFera

Sfera - Michael Crichton

Acum o lună mă izbea într-un mod penibil o revelaţie inteligentă privind viaţa extraterestră în postul ăsta. Foarte modest mă întrebam cum dracu nu realizează oamenii anumite lucruri absolut logice pe care numai eu le gândeam.

Uite că Michael Crichton mi-o luase înainte cu vreo 22 de ani. Cel puţin în partea de început punctează cu o precizie de ceasornic elveţian fiecare idee pe care aş fi putut-o avea, fiecare concept pe care mi l-aş fi putut imagina, fiecare strălucire care m-ar fi putut lovi şi apoi părăsi la fel de rapid. Mă face de râs faţă de mine, de propria-mi conştiinţă, parcă dezvăluind o avanpremieră a subiectului central.

Pe scurt căci e târziu, un roman fantastic, fabulos care mi-a deschis ochii şi mai mult (dacă mai era nevoie) spre literatura SF.

Povestea e simplă: o navă este descoperită pe fundul Pacificului, iar în expediţia organizată pentru explorarea ei este trimisă o echipă din specialişti în diverse domenii. Ce urmează ei să găsească în interiorul astronavei şi ce efect va avea acest obiect asupra lor vă las pe voi să descoperiţi. Vă va impresiona cu siguranţă.

WordPress sax

• Meniul din panoul admin este jumate în engleză, jumate în română.
• Widget-urile (cheştiile din partea dreaptă se schimbă mereu fără vreo intervenţie din partea mea).
• Singurul conţinut media acceptat este cel provenit de la Youtube, or’ iutub n’are chiar di tăti.
• Ţi se poate întâmpla ca după nişte zeci de minute de stors creierii în conceperea unui post inteligent, acesta să se şteargă în urma unui refresh automat făcut de pagina de lucru.
• Posibilitatea cosmetizării blogului este foarte puţină spre inexistentă.
• … end ză list găuz on end on!

Morala: Use Blogger!

Untitled

De două zile mă tot abţin, dar azi, după ce am văzut videoclipul de jos nu am mai putut.

Un om atât de deosebit şi de talentat ca el nu putea fi un om obişnuit. Trecând peste defectele sale care poate uneori au fost greşit interpretate descoperi un geniu al show-ului, un om pentru care, cum scria undeva, s-a introdus cuvântul megastar în dicţionar.

Problema noastră e că apreciem un om doar după ce ne părăseşte; în timpul vieţii ne rezumăm să disecăm la maxim toate greşelile săvârşite.

Cu speranţa că lumea şi-l va aminti drept regele muzicii pop şi nu anonimul din ultimii ani, îi urez şi eu un meritat rest in peace!

P.S.: Ultimele sale cuvinte televizate au fost This is it, see you in July! N-a mai apucat.

Realităţi urbane

Lumea asta a noastră se desfăşoară după nişte reguli tâmpite, dar totuşi păstrătoare de echilibru. Una din ele este succesiunea anotimpurilor. Odată cu vara care, cum anunţam în postul anterior vine, se trezesc la viaţă hoardele de grohăitori zgârietori de retină denumiţi popular cocalari. Odată cu căldura îşi permit să-şi aşeze pe floaca de pe ţâţe un nenorocit de maiou din plastic cu găurele, asortat cu o pereche de şlapi din piele de crocobaur şi cu un lănţan de vapor cu tot cu ancora aferentă, deghizată adesea într-o cruce carevasăzică demonstrează că slinosul e credincios.

De asemenea, în Urbea X, se începe să se facă turism. Cum? Plantând palmieri. Tot oraşul e plin de palmieri. Palmieri care costă. Palmieri care costă mult. E criză. Palmieri care costă mult! Palmieri care iarna trebuiesc mutaţi şi îngrijiţi. Servicii care iarăşi costă. Costă mult! E bani cică.

Tendinţa actuală e să arate bine da’ să pută. Să pută rău… În loc să facă dracu ceva cu sutele de hoteluri aflate în paragina paraginii, sau să întărească infrastructura necesară turismului, administraţia plantează palmieri.

• Turistul, fie el român sau străin, mai întâi trebuie să ajungă pe litoral. Poate face asta? NU!
• Turistul, fie el român sau străin, trebuie ulterior să se cazeze. Cu excepţia câtorva hoteluri care nici ele nu mai sunt ce au fost si care ajung aproape instantaneu la capacitate maximă au ei unde să facă asta? NU!
• Turistul, fie el român sau străin, trebuie ulterior să cheltuie banii cu care a venit, că doar asta înseamnă turism. Are el unde? Apăi nu! Atracţiile turistice sunt învechite şi jenante. Din spectacolele estivale se scurg tone de gel manelistic. Mărfurile din magazine sunt de foarte proastă calitate, la preţuri foarte mari. Personalul calificat din hoteluri/restaurante este slab pregătit, şi de multe ori inexistent.
• Şi lista continuă…

Cam atât cu frustrarea. Muncesc în draci şi nu mai am timp de nimic. Toate cele bune!

A venit vara!

Şi nu prea mai am timp sa apdatez blogu’. Da’ tot nu mă las. Ete o melodie foarte bună!

Hugo Weaving în The Hobbit

Nu, încă nu s-a aflat cine o să-l interpreteze pe descurcăreţul hobbit Bilbo, dar Guillermo del Toro a făcut ce-a făcut şi i-a convins pe Hugo Weaving, Ian McKellen şi Andy Serkis să revină în rolurile celebrilor Elrond, Gandalf şi Gollum. Intervievat de MTV (şi citat de comingsoon.net), del Toro a mărturisit că cei trei “îşi vor relua rolurile din trilogie”. Dacă ştim foarte bine ce rol important au Gandalf şi Gollum în cartea lui J.R.R. Tolkien, deocamdată nu se ştie cât va apărea Weaving, al cărui Elrond ar putea avea parte de o prezenţă mai consistentă în film decât în carte.

Despre ce e vorba în The Hobbit? Bilbo Baggins îşi părăseşte confortabilul bârlog şi, însoţit de un grup de pitici, porneşte spre Muntele Singuratic pentru a recupera din măruntaiele sale nepreţuita comoară furată de balaurul Samaug. Aparent neajutoratul Bilbo va trebui să înfrunte o mulţime de pericole şi să îndure nenumărate neajunsuri, dar va pune mâna între timp şi pe fantasticul Inel al puterii, cel în jurul căruia se vor da atâtea lupte în Pământul de mijloc câteva decenii mai târziu.

Aventurile lui Bilbo în căutarea Muntelui singuratic, precum şi concursul său de cimilituri cu Gollum, se vor regăsi în două filme, primul cu premiera programată în decembrie 2011, al doilea cu premiera în decembrie 2012.

Sursa: Cinemagia

Comentariu personal: Iupi!

Cado! Mocca cado!

Dă ziua mea am primit o nouă sculă:

IBANEZ V72ECE se cheamă şi e FOARTE TARE!!!

Ţin să le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la strângerea de fonduri întru fericirea mea şi sper că s-au simţit bine la chef!

P.S.: Luni cred că îmi vine şi amplificatorul. Voi jamm‘ui NON STOP !!!

I’ll make him an offer…

… he can’t refuse. Europarlamentar?

E greeeu cu Becali. Tata’ lor. Acu’ e şi IEuroparlamentar. Aştept prima cuvântare în plin Plen.

Velcam tu ză lend ăv ciois

Îmi place să spun că trăiesc din turism. Sună pompos al dracu. Astă-vară sufeream nespus la ştirile privind situaţia dezastruoasă a litoralului românesc în opoziţie cu paradisul montan carpatin.

În Urbea X există hoteluri de 4 stele la fel cum şi la munte există şoproane putrezite denumite oficial pensiuni. Stările de fapt ale celor două zone turistice sunt practic la fel, cu diferenţa că la munte e sezon tot anul, iar la mare doar două luni. De aici reies diferenţe MARI de capital ce se resimt în reclamă/P.R şi nu cum ar fi normal, în calitatea serviciilor oferite.

Anul ăsta observ însă o schimbare a opiniei mediatice universal valabilă şi acceptată. Muntele practic nu mai există la televizor, tot spaţiul media turistic fiind acaparat de litoral. În reportaje nu mai sunt filmate camere pline de igrasie, mucegai, plaje puţind de duhneala algelor, restaurante cu mâncare stricată, curve, peşti, hoţi şamd, iar bulgarii (să moară antena mea de bulgar M.B.) sug acadeaua şi se topesc precum îngheţata îmbăiată în razele solare de la malul Mării Negre.

Să fie din pricina Udrei, să nu fie… tu bi continuud (ca să închei în aceeaşi notă).

P.S.: Aştept o propunere indecentă la adresei blondei de la Palatul Victoria din partea cuiva…