Arhive lunare: Februarie 2009

Putin şi noua Rusie

Putin şi noua Rusie - Michael Sturmer

Acesta este primul post la care folosesc diacritice. Mă simt foarte mândru de mine că am reuşit într-un final să adopt această manieră de a scrie. Aşa cum bine remarca Mihăiţă, toate naţiile îşi transpun gândurile si ideile în mediul virtual cu toate semnele şi diacriticile de care limbile lor dispun. Noi românii însă ducem la extrem scrierea internautică, renunţând la orice dovadă care ne apropie de frumuseţea limbii noastre.

Revenind la subiectul iniţial al articolului, am terminat Putin şi noua Rusie. Am foarte multe de spus; nu ştiu dacă voi avea vreo coerenţă, însă îmi voi da toată silinţa. Astfel, cel mai bine ar fi să încep cu coperta, peste care stă suprapus măritul titlu. Voit sau nu, imaginea lui Putin de pe prima copertă este înconjurată de o sclipitoare nuanţă roşie care se continuă pe ultima, transformându-se într-un negru opac şi rigid. Voi reveni însă la conflictul dintre trendurile democratice şi post sovietice din „ţara-continent” un pic mai târziu. Deocamdată am o răfuială de încheiat cu titlul pur comercial, fascinant, dar total neadevărat. Cu excepţia primelor pagini, povestea vieţii lui Putin lipseşte cu desăvârşire, transformând cartea într-o simplă analiză (excelentă, de altfel) a situaţiei actuale şi a planurilor de viitor ale Rusiei. Aşadar, din păcate, nu vă voi putea prezenta decât câteva amănunte din viaţa lui Vladimir Vladimirovici.

Astfel, după un fulminant şi fascinant început de carieră în structurile KGB, profitând de cadrul istoric, politic si social perfect, Putin a devenit salvatorul naţiunii, izbăvitorul poporului si tămăduitorul neamului rusesc, de la origini până în prezent. După haosul provocat de criza petrolului (barilul ajunsese la 10 dolari) şi după deziluziile trăite cu predecesorii săi, era absolut normal ca oamenii să îl adopte ca pe liderul lor favorit… practic din totdeauna. Aceasta este teoria pe care o propune cartea, în paralel recunoscând veritabilele veleităţi de lider pe care Putin le are. O atitudine prea nevinovată pentru gusturile mele, însă trebuie luat în considerare că nu vorbim de nea Vasile de la colţ, ci probabil de unul dintre cei mai puternici oameni din lume la ora actuală.

Îndeplinindu-şi promisiunea de a scrie şi despre liderul rus, Michael Sturmer trece la subiectul propus iniţial pentru carte, şi anume Rusia. Pentru a nu strica plăcerea lecturării, nu voi dezvolta prea mult, ci doar voi aminti, pe ici pe colo despre ce zice omul ăsta.

În ciuda imaginii glorioase care i-a fost creată, Rusia are, ca de altfel orice altă ţară, problemele ei:

  • Deşi are un potenţial nuclear uriaş, nu are forţa necesară pentru războaie mici (Cecenia, Abhazia, Osetia), nebeneficiind de trupe de asalt, flote aeriene si acvatice nici măcar pe jumătatea NATO (SUA).
  • În urma uriaşelor venituri acumulate datorită preţului din ce în ce mai ridicat al gazelor şi petrolului, conţinutul vistieriei ruseşti a crescut considerabil, însă în lipsa unui schelet iniţial, nu pot fi aplicate ţesuturile care să ducă la dezvoltarea ulterioară a patriei. Soluţia găsită de administraţia Putin este o naţionalizare majoră a tuturor obiectivelor cu rol major în viitorul rusesc. Uşor de zis, greu de făcut: dupa cum spune autorul, „la Kremlin teoria strategică este cu mult înaintea practicii administrative”. Putin este un om care, mai presus de toate, vrea control. Nu îl interesează banii şi de aceea dispreţuieşte oligarhii şi doreşte retragerea bogăţiilor de sub puterea acestora.
  • Univalenţa economică a ţării, bazată doar pe fluxul de petro-dolari veniţi dinspre Europa.
  • Ameninţarea islamică si chinezească datorată natalităţii din ce în ce mai mici a Rusiei si din cei în ce mai mari a popoarelor sus menţionate.

De departe cel mai interesant capitol mi s-a părut a fi cel legat de Gazprom. După deziluzia trăită citind cartea omonimă de la Curtea Veche, împreună cu toate greşelile ei de gramatică şi tipar, a fost o gură de aer răcoritor binevenită. Pe scurt, aşa cum spune Sturmer, Gazprom este Rusia şi Rusia este Gazprom.

În ceea ce priveşte forma de conducere a statului, opinia populară este una cât se poate de simplă: ei pretind că este vorba de democraţie, iar noi pretindem că îi luăm în serios. Totuşi, trebuie menţionat ca mare parte dintre cetăţeni consideră ca epocă neagră perioada democratică de sub Elţîn (asociată cu anii de criză financiară) şi nu perioada sovietică (asociată cu supremaţie mondială de netăgăduit – cel puţin din prisma rusească).

O carte la care am petrecut mai bine de 3 săptămâni, dar care a meritat (măcar parţial). Am realizat astfel că nu poţi termina o carte decât citind-o. Între timp, mă voi reprofila pe cărţi cu un conţinut fictiv, pentru liniştea mea sufletească, si anume volumele lui Orhan Pamuk pe care le-am primit acum câteva zile.

P.S.: Pentru cei al căror timp este mult prea preţios pentru a fi irosit pe o asemenea polologhie o să sintetizez aici cele înşirate mai sus: o carte de citit pentru oricine e interesat câtuşi de puţin de politica globală şi o carte de neatins pentru visători, poeţi, artişti (cum spunea cineva) şamd.

2 comentarii

Din categoria - Carti, • Michael Sturmer

Liceu, liceu…

… cimitir al tineretii mele. Bacovia probabil era usor ironic cand jignea institutia liceala intr-un asemenea hal, insa eu sunt cat se poate de serios. De cand cu inceperea etapei asteia a vietii mele nu mai pot sa fac absolut nimic. Nu, nu imi petrec ziua invatand/scriind, insa dupa 7 ore obositoare prin plictiseala la scoala, nu mai am forta nici macar fizica (sa nu mai vorbim de spirituala) sa mai citesc o carte/vizionez un film/invat ceva sau orice altceva mi-ar trece mie prin cap la momentul respectiv. Nu as fi asa de revoltat daca in timpul petrecut la cimitir mi-as umple desaga de cunostinte indeajuns pentru o zi, insa totul (in afara de matematica si informatica, desigur) mi se pare – si chiar este – absolut in van.

Sa luam un exemplu banal: economia. Nimic nu merge fara o planificare economica prealabila. Companiile din ce in ce mai mari au nevoie de oameni capabili in domeniu fiindca este o munca dificila si solicitanta. Astfel, pentru un necunoscator, o materie scolara deosebit de interesanta, cu un continut practic urias, ce se aplica in absolut orice domeniu, fiinca profitul material este telul fiecaruia. GRESIT! In maniera in care ne este noua predata nu pot deprinde decat o idee simpla: multa vorba pentru nimic. Zeci de notatii si sute de formule pentru lucruri foarte simple. Cearsafuri de calcule pentru a stabili daca angajarea unei noi persoane intr-o companie X este sau nu profitabila. Dupa parerea mea, economia pe care o „invatam” noi nu se poate aplica decat intr-o societate utopica, integral robotica, fara erori si interese de indeplinit (flawless, cum ar spune englezul). In lumea reala, o afacere nu se bazeaza numai pe statistici si calcule usor penibile, ci pe fler, spirit economic, afaceristic, perversitate, abilitate de a manipula si de a nu te lasa manipulat etc. Luand insa in considerare numarul din ce in ce mai mare de ASE-isti, se pare ca este o materie pe care colegii mei elevi o prefera si pe care isi doresc sa o dezvolte si o aplice intreaga viata. Probabil ca am o parere gresita, dezvoltata pe alta considerente decat unele obiective, insa nu mi-o schimb nici mort.

Mai sunt si alte materii ale caror importante nu am reusit inca sa le descopar, insa comentarea o las pe o data viitoare. Revenind la tema initiala, motivul principal al revoltei mele a fost faptul ca de 3 saptamani ma chinui sa termin cartea asta cu Putin, insa tot nu am reusit sa dovedesc (cum spun vecinii nostri estici). Am destul de multe de spus despre ea, insa dupa ce o termin (sper ca maine) si, desigur, intr-un post separat, nu de alta, dar merita. Pana la urmatoarea intalnire va las cu urmatoarea melodie Dee C Lee – See the day:

P.S.: La partea cu ASE-istii nu am uitat sa mentionez ca multi se duc calare pe Academie doar pentru ca nu au alta alternativa. Pe ei nu i-am mai luat in considerare, desi probabil alcatuiesc o majoritate.

Un comentariu

Din categoria Personal

Melodia zilei – 22Feb

Cu dedicatie pentru noul val demografic andreesc al frumoasei noastre tarisoare. Melodie cantata, desigur, de Ada Milea.

Scrie un comentariu

Din categoria Muzici

Romania – practic incotro?!

Complet fascinat si captivat de materie, discutam astazi cu un coleg despre lipsa infrastructurii in general si a autostrazilor, in particular. Simtindu-se probabil lezata de dezinteresul manifestat, profesoara mi-a atras atentia sa tac dracului din gura, motiv pentru care am uitat complet gandul la care ma gandisem, cum altfel decat ganditor.

Acum ca mi-am amintit, adresez intrebarea public: cand se va opri Romania? Cam vaga intrebarea, nu-i asa? Comparati oprirea cu un Shut Down. Cand va fi apasat butonul si se va stinge LED-ul? La o privire sumara, sare in ochi faptul ca pana acum, noi am functionat din inertie, cu bani imprumutati de pe la banci (bani din viitor, daca vreti). (Desi este evident, imi este teama sa afirm ca inertia asta are nuante rosii, e batuta cu ciocanul si taiata cu secerea.) Inertia, dar mai ales banii, ca orice alt element care incepe, se si termina. Cand se va termina totul (1) (asemenea reclamei de la Carlsberg), dar mai ales, cand se va fi oprit, ce vom face (2)? Doua intrebari grele, pesimiste, dar complet realiste. Cine este indeajuns de superficial pentru a nu lua in seama crudul adevar, va fi o victima usoara pentru umbra infometata ce va acoperi Romania odata cu stingerea luminii.

Dupa sumbrele imagini infatisand criza ruseasca dinaintea venirii lui Vladimir Vladimirovici la putere, descrise cu lux de amanunte la fel de intunecate, am ramas gandindu-ma la gandul la care ma gandeam, cum altfel decat ganditor. La ei cavalerul in armura stralucitoare (glossy/glamour, daca vreti), s-a numit Putin si a venit calarind un cal negru-petrolios. La noi insa, cine va fi acest Arthur? Basescu cel spritzos? Becali cel religios? Boc cel ascultator? Tariceanu cel inexistent? Udrea cea gospodina? Omul de rand innecat in datorii si probleme? Noua generatia, cea pre(a)ocupata mai mult de aparente decat de esente? Nu se intrevede nimic la orizont. Noi nu avem si nici nu vom avea un erou care sa ne scoata din rahat. Asta este tristul adevar. Vom ajunge oare sa mancam varul scorojit de pe pereti, garnisit cu un pahar cu apa de ploaie acida scursa de pe zidurile descarnate de protectorul strat alb? Probabil ca nu, dar nu vom fi departe.

Dar ca sa reiterez intrebarea: cand, cand, cand? Faceti un pustiu de bine si stingeti-mi setea de cunoastere cu un pahar de vorbe aruncate intr-un comentariu (poetic, nu?). Cat de curand va sari siguranta si vom ramane pe intuneric?

P.S.: In incheiere, este pentru ultima oara cand mai compun un post in meniul de la WordPress, pentru ca pot avea surpriza ca dupa juma’ de ora de brainstorming intens sa mi se reseteze fereastra si sa raman cu mana in, desigur, fund, ca cica cur e trivial.

3 comentarii

Din categoria Personal

Melodia serii – 15Feb

In timpul unei absolut-necesare pauze de la dl Putin, am redescoperit melodia urmatoare: Sade – Smooth Operator.

P.S.: Si asta are versurile aplicate. Ce noroc pe mine!

P.P.S: Va recomand sa vizualizati clipul si, implicit, sa ascultati melodia pe High Quality, optiune valabila accesand Youtube.com (dand click pe filmulet).

Un comentariu

Din categoria Muzici

Akinator

Multumita Anei, am dat peste un joc cel putin fascinant. Se numeste Akinator si il gasiti aici. Matematica asta… Dupa cca o ora de testari mi-a ghicit cam 90% dintre personaje, in conditiile in care pentru cele 10% nu am oferit date integral corecte, pentru ca nu le stiam. Persoane de incercat: Putin, Ceausescu, Mircea Badea, Adrian Mutu si chiar Kirk Hammett (da).

Scrie un comentariu

Din categoria Personal

Melodia serii – 14Feb 09

Cu ocazia penibilei zile de astazi, va ofer o melodie ce se potriveste manusa (interpreta canta cu o scarba inimaginabila care, insa, da savoare piesei):

Kristen Barry – Ordinary Life

Auditie Placuta!

P.S.: Initial pusesem si versuri, dar am realizat ulterior ca sunt deja aplicate pe video.

Un comentariu

Din categoria Muzici