Liceu, liceu…

… cimitir al tineretii mele. Bacovia probabil era usor ironic cand jignea institutia liceala intr-un asemenea hal, insa eu sunt cat se poate de serios. De cand cu inceperea etapei asteia a vietii mele nu mai pot sa fac absolut nimic. Nu, nu imi petrec ziua invatand/scriind, insa dupa 7 ore obositoare prin plictiseala la scoala, nu mai am forta nici macar fizica (sa nu mai vorbim de spirituala) sa mai citesc o carte/vizionez un film/invat ceva sau orice altceva mi-ar trece mie prin cap la momentul respectiv. Nu as fi asa de revoltat daca in timpul petrecut la cimitir mi-as umple desaga de cunostinte indeajuns pentru o zi, insa totul (in afara de matematica si informatica, desigur) mi se pare – si chiar este – absolut in van.

Sa luam un exemplu banal: economia. Nimic nu merge fara o planificare economica prealabila. Companiile din ce in ce mai mari au nevoie de oameni capabili in domeniu fiindca este o munca dificila si solicitanta. Astfel, pentru un necunoscator, o materie scolara deosebit de interesanta, cu un continut practic urias, ce se aplica in absolut orice domeniu, fiinca profitul material este telul fiecaruia. GRESIT! In maniera in care ne este noua predata nu pot deprinde decat o idee simpla: multa vorba pentru nimic. Zeci de notatii si sute de formule pentru lucruri foarte simple. Cearsafuri de calcule pentru a stabili daca angajarea unei noi persoane intr-o companie X este sau nu profitabila. Dupa parerea mea, economia pe care o „invatam” noi nu se poate aplica decat intr-o societate utopica, integral robotica, fara erori si interese de indeplinit (flawless, cum ar spune englezul). In lumea reala, o afacere nu se bazeaza numai pe statistici si calcule usor penibile, ci pe fler, spirit economic, afaceristic, perversitate, abilitate de a manipula si de a nu te lasa manipulat etc. Luand insa in considerare numarul din ce in ce mai mare de ASE-isti, se pare ca este o materie pe care colegii mei elevi o prefera si pe care isi doresc sa o dezvolte si o aplice intreaga viata. Probabil ca am o parere gresita, dezvoltata pe alta considerente decat unele obiective, insa nu mi-o schimb nici mort.

Mai sunt si alte materii ale caror importante nu am reusit inca sa le descopar, insa comentarea o las pe o data viitoare. Revenind la tema initiala, motivul principal al revoltei mele a fost faptul ca de 3 saptamani ma chinui sa termin cartea asta cu Putin, insa tot nu am reusit sa dovedesc (cum spun vecinii nostri estici). Am destul de multe de spus despre ea, insa dupa ce o termin (sper ca maine) si, desigur, intr-un post separat, nu de alta, dar merita. Pana la urmatoarea intalnire va las cu urmatoarea melodie Dee C Lee – See the day:

P.S.: La partea cu ASE-istii nu am uitat sa mentionez ca multi se duc calare pe Academie doar pentru ca nu au alta alternativa. Pe ei nu i-am mai luat in considerare, desi probabil alcatuiesc o majoritate.

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Personal

Un răspuns la „Liceu, liceu…

  1. Pingback: Românismul din (aproape) noi toţi « Wiki Life

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s