Putin şi noua Rusie

Putin şi noua Rusie - Michael Sturmer

Acesta este primul post la care folosesc diacritice. Mă simt foarte mândru de mine că am reuşit într-un final să adopt această manieră de a scrie. Aşa cum bine remarca Mihăiţă, toate naţiile îşi transpun gândurile si ideile în mediul virtual cu toate semnele şi diacriticile de care limbile lor dispun. Noi românii însă ducem la extrem scrierea internautică, renunţând la orice dovadă care ne apropie de frumuseţea limbii noastre.

Revenind la subiectul iniţial al articolului, am terminat Putin şi noua Rusie. Am foarte multe de spus; nu ştiu dacă voi avea vreo coerenţă, însă îmi voi da toată silinţa. Astfel, cel mai bine ar fi să încep cu coperta, peste care stă suprapus măritul titlu. Voit sau nu, imaginea lui Putin de pe prima copertă este înconjurată de o sclipitoare nuanţă roşie care se continuă pe ultima, transformându-se într-un negru opac şi rigid. Voi reveni însă la conflictul dintre trendurile democratice şi post sovietice din „ţara-continent” un pic mai târziu. Deocamdată am o răfuială de încheiat cu titlul pur comercial, fascinant, dar total neadevărat. Cu excepţia primelor pagini, povestea vieţii lui Putin lipseşte cu desăvârşire, transformând cartea într-o simplă analiză (excelentă, de altfel) a situaţiei actuale şi a planurilor de viitor ale Rusiei. Aşadar, din păcate, nu vă voi putea prezenta decât câteva amănunte din viaţa lui Vladimir Vladimirovici.

Astfel, după un fulminant şi fascinant început de carieră în structurile KGB, profitând de cadrul istoric, politic si social perfect, Putin a devenit salvatorul naţiunii, izbăvitorul poporului si tămăduitorul neamului rusesc, de la origini până în prezent. După haosul provocat de criza petrolului (barilul ajunsese la 10 dolari) şi după deziluziile trăite cu predecesorii săi, era absolut normal ca oamenii să îl adopte ca pe liderul lor favorit… practic din totdeauna. Aceasta este teoria pe care o propune cartea, în paralel recunoscând veritabilele veleităţi de lider pe care Putin le are. O atitudine prea nevinovată pentru gusturile mele, însă trebuie luat în considerare că nu vorbim de nea Vasile de la colţ, ci probabil de unul dintre cei mai puternici oameni din lume la ora actuală.

Îndeplinindu-şi promisiunea de a scrie şi despre liderul rus, Michael Sturmer trece la subiectul propus iniţial pentru carte, şi anume Rusia. Pentru a nu strica plăcerea lecturării, nu voi dezvolta prea mult, ci doar voi aminti, pe ici pe colo despre ce zice omul ăsta.

În ciuda imaginii glorioase care i-a fost creată, Rusia are, ca de altfel orice altă ţară, problemele ei:

  • Deşi are un potenţial nuclear uriaş, nu are forţa necesară pentru războaie mici (Cecenia, Abhazia, Osetia), nebeneficiind de trupe de asalt, flote aeriene si acvatice nici măcar pe jumătatea NATO (SUA).
  • În urma uriaşelor venituri acumulate datorită preţului din ce în ce mai ridicat al gazelor şi petrolului, conţinutul vistieriei ruseşti a crescut considerabil, însă în lipsa unui schelet iniţial, nu pot fi aplicate ţesuturile care să ducă la dezvoltarea ulterioară a patriei. Soluţia găsită de administraţia Putin este o naţionalizare majoră a tuturor obiectivelor cu rol major în viitorul rusesc. Uşor de zis, greu de făcut: dupa cum spune autorul, „la Kremlin teoria strategică este cu mult înaintea practicii administrative”. Putin este un om care, mai presus de toate, vrea control. Nu îl interesează banii şi de aceea dispreţuieşte oligarhii şi doreşte retragerea bogăţiilor de sub puterea acestora.
  • Univalenţa economică a ţării, bazată doar pe fluxul de petro-dolari veniţi dinspre Europa.
  • Ameninţarea islamică si chinezească datorată natalităţii din ce în ce mai mici a Rusiei si din cei în ce mai mari a popoarelor sus menţionate.

De departe cel mai interesant capitol mi s-a părut a fi cel legat de Gazprom. După deziluzia trăită citind cartea omonimă de la Curtea Veche, împreună cu toate greşelile ei de gramatică şi tipar, a fost o gură de aer răcoritor binevenită. Pe scurt, aşa cum spune Sturmer, Gazprom este Rusia şi Rusia este Gazprom.

În ceea ce priveşte forma de conducere a statului, opinia populară este una cât se poate de simplă: ei pretind că este vorba de democraţie, iar noi pretindem că îi luăm în serios. Totuşi, trebuie menţionat ca mare parte dintre cetăţeni consideră ca epocă neagră perioada democratică de sub Elţîn (asociată cu anii de criză financiară) şi nu perioada sovietică (asociată cu supremaţie mondială de netăgăduit – cel puţin din prisma rusească).

O carte la care am petrecut mai bine de 3 săptămâni, dar care a meritat (măcar parţial). Am realizat astfel că nu poţi termina o carte decât citind-o. Între timp, mă voi reprofila pe cărţi cu un conţinut fictiv, pentru liniştea mea sufletească, si anume volumele lui Orhan Pamuk pe care le-am primit acum câteva zile.

P.S.: Pentru cei al căror timp este mult prea preţios pentru a fi irosit pe o asemenea polologhie o să sintetizez aici cele înşirate mai sus: o carte de citit pentru oricine e interesat câtuşi de puţin de politica globală şi o carte de neatins pentru visători, poeţi, artişti (cum spunea cineva) şamd.

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria - Carti, • Michael Sturmer

2 răspunsuri la „Putin şi noua Rusie

  1. coajadecopac

    La faza cu „ex-commi, salvatorul poporului, turned asshole”, imi aminteste de Iliescu. Muie PCR:D

  2. wikilife

    Toata scena politica romaneasca este (in afara de un mare bordel) un PCR multilateral si multidoctrinar dezvoltat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s