Cartea foametei

Cartea foametei - Larisa Turea

Cartea foametei - Larisa Turea

Eşti grăbit. Ai dezvoltat de-a lungul timpului un pragmatism feroce. Desconsideri trecutul, nu te interesează prezentul, te captivează viitorul. Eşti într-o continuă fugă spre idealul din ce în ce mai înalt. Eşti întotdeauna nemulţumit de starea actuală a lucrurilor şi vrei să dobândeşti un statut superior (fie el material sau moral). Îţi pui şi capul la bătaie că soarta a avut un dinte împotriva ta şi astfel ai ajuns în halul în care ai ajuns: un om normal, cu probleme normale, omniprezente. Nu te interesează câtuşi de puţin tarele celorlalţi; consideri că tu eşti cel mai îndreptăţit să te plângi dintre toţi; doar eşti român şi o zi fără probleme e o zi pierdută. Deodată îţi sare ţopăind în faţă o carte dedicată, din câte se pare, foametei. Foamete? Probabil o sintagmă-simbol ce vrea să desemneze un substrat uşor de descoperit pe parcursul lecturării. Doar nu poate exista cineva cu probleme mai mari ca ale mele. Decizi să o începi, doar-doar vei da peste acel pasaj care te va lumina cu privire la însemnătatea titlului. Spre nespusa-ţi bucurie, autoarea, Larisa Turea, s-a gândit la tine, banalule cititor, şi ţi-a pus în prefaţă toate detaliile necesare.

Astfel, afli că, între anii 1946 şi 1947, în Republica Moldova a avut loc o foamete. Exact aşa se numea: foamete. Cam ca criza noastră, numai că pe bune. Pentru a-i reduce la tăcere pe ţăranii moldoveni (români, dar asta este o altă poveste), bolşevicii confiscau tot (absolut tot) cu destinaţia RDG („sovieticii au extorcat toate produsele alimentare, grâul pănâ la ultimul bob. Echipele de activişti măturau podurile de-a valma, fără a lua în calcul că, pentru a supravieţui, ţăranii au şi ei nevoie de hrană…„). Motivaţia cărţii: în istorie, această foamete este considerată efect al secetei şi nicidecum al iluziilor sovietice de control mondial.

După această interesantă introducere, autoarea ne prezintă fix 50 de mărturii terifiante, chiar morbide pe alocuri, ale oamenilor în cauză, ale înfometaţilor. Intitulate Monologuri, bucăţile de viaţă sunt înfăţişate prin intermediul unui limbaj popular, frust, moldovenesc (cu regionalismele aferente) care dă senzaţia unui adevărat dialog cu persoana respectivă, menţionată în titlu, cu tot cu sat şi raion. Pentru o mai bună reprezentaţie, iată un citat:

În satul nostru, din nefericire, s-au întâmplat şi cazuri de canibalism. Nu-i de laudă lucrul acesta, dar… Eram în clasa a doua şi o fetiţă, Ileana Soroceanu, nu s-a prezentat la şcoală vreo trei-patru zile. Învăţătorul nostru, Fiodor Vasilevici Chetraru, s-a neliniştit, nu ştia ce se întâmplase. […] Şi atunci împreună cu preşedintele sovietului sătesc se duc la omul cela, la moşul Soroceanu, îi găsesc acasă, părinţii şi vreo doi băietani, şi din vorbă în vorbă, întreabă unde-i fetiţa. Şi se vede că a dat de bănuit ceva, pentru că preşedintele i-a rugat atunci să deschidă gura la cuptor… Şi când au deschis, au văzut nişte oale mari pentru plachie cu carne… de copil. Fetiţa a fost sacrificată pentru a-i hrăni pe cei mari.

Şi încă unul, mai scurt:

Eu aveam un unchi şi se umflase aşa de tare, încât nu se cunoştea unde-i erau ochii. Stăteam şi mă cruceam: oare cum vede el, dacă nu se observă cum deschide ochii?

Dacă aş fi avut tăria să parcurg toate cele 50 de mărturisiri, poate aş fi venit şi cu alte citate. Am renunţat însă, văzând că prezenta carte nu făcea decât să-mi strice frântura de bună-dispoziţie, ori de câte ori mă porneam la citit.

Comentând cu diverse persoane conţinutul cărţii, am observat o atitudine de genul: „Da’ ce dom’le, altceva nu puteau să mănânce? Nu mai erau viermi în pământ, buruieni, copaci? Chiar trebuiau să-şi omoare şi să-şi devoreze copiii?„. Am un singur răspuns: nu judecaţi dacă nu aţi fost / nu sunteţi în situaţia lor. Cu oala de ciorbă de potroace pe aragaz, tava cu friptură de porc în cuptor, muşchiul de vită în congelator şi salamul (fie el şi nedeSibiu) în frigider, e uşor de vorbit şi tras concluzii. Nu cred că v-aţi dori să ajungeţi nici măcar la un sfert din chinul oamenilor din acea perioadă.

Deşi nu reprezintă câtuşi de puţin publicul ei ţintă, cartea ar trebui să ajungă în mâinile generaţiei tinere (din care, ruşinat, fac şi eu parte), sătulă de a avea totul servit, pe tavă, la orice oră. Generaţie care, pe lângă obişnuita risipă, şi-a pierdut totalmente respectul pentru valorile şi istoriile naţionale care odinioară făceau legea. Mai pe scurt, ar trebui ca botoasele roz, inestetic rimelate, cu gentocul spânzurat de braţul erect (M.B.), să treacă măcar 2-3 zile prin chinul îndurat doi ani de vecinii noştri basarebeni. Să le vezi atunci cum îşi schimbă atitudinea.

Dar, deoarce comentând valoarea din ce în ce mai scăzută a noilor generaţii, stric farmecul recenziei, mă voi opri aici.

În încheiere, voi relua parţial ultima copertă: Deşi lectura este aproape insuportabilă, o dată ce ai deschis cartea, n-o poţi lăsa din mână, pentru că totul pare scos dintr-un roman de groază, inabil exagerat. Numai că e perfect autentic”.

3 comentarii

Filed under - Carti, • Larisa Turea

3 responses to “Cartea foametei

  1. Sunt de acord cu aia care comenteaza. Viermii si radacinile TREBUIE sa fie mai tasty decat zgarciuri de fetita. Plus ca-i o solutie infinit mai umana. Nimic nu poate fi o scuza pentru canibalism. Dar totusi avem pretentia sa stingem lumina o ora azi, ca deh…iubim planeta. Ipocrizie cu carul.

  2. wikilife

    Nu spun ca e bine ceea ce au facut. Nu. E inuman, salbatic, dezugstator si injositor pentru insasi conditia umana. Dar poate, tinand cont de cadrul respectiv, gestul este oarecum motivat. Asta am vrut sa punctez.

  3. Elle

    Da, am citit… e de-a dreptul oribil, înfiorător, inuman… Oamenii, care cu greu au supravieţuit, până astăzi vorbesc în şoaptă despre foamete, de parcă ei au fost vinovaţi de neputinţa lor şi nu criminalii de sovietici!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s