Arhive lunare: Aprilie 2009

Melodia serii – 29Apr 09

Am rerererererevăzut Kill Bill. Dat dracu’ Quentin ăsta!

Scrie un comentariu

Din categoria Muzici

Am trăit o revelaţie

Mânceacas, din ce generaţie fac parte! Fraţi români care vă bazaţi pe ipoteticul sprijin pe care vi-l vom oferi noi, şoimii patriei, pregătiţi-vă pentru prăpădul ce va urma. Nici nu veţi ştii ce v-a lovit când veţi realiza că aţi ajuns la cheremul unora dintre noi. Un exemplu corect elocvent şi, de altfel, excelent pentru a ilustra tinerii noştri stejărei ar fi Alice. Vă întrebaţi desigur cine este această Alice de care vorbesc eu aici. Poate unii dintre voi o ştiţi. Poate unii dintre acei cunoscători consideră inteligenţa acestei retar… ăstaaa, rebele, ca fiind ieşită din comun. Pentru acei înceţoşaţi, din care şi eu, până de curând, ruşinos făceam parte, vă informez că Alice e o tânără vlăstăreasă a acestei ţărişoare care are un… canal. Nu, nu de canalizare, deşi tinde să se transforme într-unul. Domnişoara este înfăţişată mai jos,

iar video-blogul, căci aşa se cheamă, se găseşte aici. Pentru cei mai puţin atenţi, vă precizez faptul că acest proiect este susţinut de… de… daaa… daaaaa… PROsTV. Suprinşi? Not at all! La ce te poţi aştepta de la un manelist ca Sârbu? Desigur, la adolescente trepanate erudite puse să sintetizeze 3 pagini din DEX pe seară. Mult succes pe viitor domnu’ Sârbu! Vă pricepeţi!

Uitasem să precizez că ador cum o semidoctă precum Alice ajunge domnule o adevărată formatoare de opinie. Dintr-odată, tot şi numai ce spune Alice este hot, glossy, fancy. Vrei ca viaţa ta să devină dintr-un foc importantă? Apelează cu încredere la Alice. Va vorbi despre tine scărpinându-se în nas, iar hoardele de internauţi te vor transforma într-un superstar. Dacă mai şi râgâie o dată, vei avea rezervare permanentă pe Dorobanţi. Ce ziceam? A, da… succes!

Avertisment: paroxismul la care sunt duse cotele prostiei din unele clipuri  poate provoca leziuni fizice grave!

3 comentarii

Din categoria Jenibil, dar irezistibil, Personal

Mai vine omul da’ mai şi pleacă

Mă rog, invers. Iată o melodie de revenire:

Scrie un comentariu

Din categoria Muzici

Paşteţi fericiţi!

Zilele cu o concentraţie din ce în ce mai periculos de mare a rahatului pe oră se succed precum secundele… una după alta, una după alta, una după alta… E-adevărat. Par să te copleşească, dar tu, ca un adevărat sărvaivăr… ce faci? Supravieţuieşti, ce să faci?!

Făcând o trecere subită spre un registru mai vesel, vă anunţ că mă amuză teribil gloatele clocotinde de dorinţa transmiterii celor mai sincere urări de bine către cunoscuţi, necunoscuţi, în fine. Trebuie să trimitem mesaje! TREBUIE! Ce?! Nu-i cunoşti? Ţi se rupe de-a dreptul de fericirea lor? TREBUIE! Dacă trebuie, trebuie. 113086

P.S.: Ca să fiu sincer, chiar vă urez mâine o zi frumoasă şi fericită!

P.P.S: Vă plac ăştia doi?

3 comentarii

Din categoria Personal

Berlin Noir II – Criminalul din umbră

Berlin Noir II - Criminalul din umbră

Berlin Noir II - Criminalul din umbră

În aşteptarea din ce în ce mai fără de sfârşit a ultimului volum al trilogiei, m-am gândit că un post având ca subiect proaspăt terminatul Criminal din umbră ar fi binevenit.

Aşadar da, am terminat si volumul doi cu acelaşi zâmbet şi aceeaşi consolare a finalului simplu, dar totuşi fericit. De ce spun asta? Din cele observate de mine, ambele romane ale lui Kerr se conturează sub forma unei piramide. Trei-patru planuri (colţurile bazei) care abundă în personaje şi fapte încâlcite, greu de urmărit, asociate acestora (feţele piramidei) converg spre ante-menţionatul final uşor de digerat în toată splendoarea sa, vârful piramidei.

Spre deosebire de prima parte, Criminalul din umbră are o mai mare claritate artistică şi stilistică, şi un mai mare accent pus pe caracterul personajelor, pe gândurile şi trăirile acestora. Acelaşi detectiv blazat, Bernard Gunther, aceeaşi Germanie nazistă în prag de război, aceleaşi conflicte interne între poliţii (Kripo, Sipo, Orpo, Gestapo), dar un subiect mult mai laborios, mai complex şi, aş putea spune, mai inteligent construit.

În afară de aceste mici deviaţii, stilul este păstrat integral de la primul volum. Comparaţiile amuzante, pe care nici de data asta nu am avut răbdarea să mi le notez, fac de asemenea deliciul cititorului, atmosfera sumbră de film noir se mai diminuează, dar este în continuarea prezentă, iar caracterul de roman thriller-poliţist sare dintre pagini cu virtuozitatea unui somon ce-ncearcă să-şi croiască drum printre valurile încâlcite. (na c-am încercat şi eu o comparaţie)

Surprinzător este faptul că, printre investigaţii, interogatorii, urmăriri, Comisarul Gunther are timp şi de cugetări Murphy-ene: Chiar atunci când credeai că lucrurile n-au cum să fie mai rele, descoperi că ele au fost întotdeauna cu mult mai rele decât credeai că sunt. Şi abia apoi devin şi mai rele.

Recenzia precedentă am încheiat-o cu mari speranţe la Berlin Noir III – Recviem german. Încă nu. E tot în pregătire.

Cum ar zice Badea, hai cu egalarea!

4 comentarii

Din categoria - Carti, • Philip Kerr

Să borăşti, nu alta

Mi-e scârbă de ţara asta! Mi-e scârbă să trăiesc printre oameni care consideră că din arestarea unuia precum Gigi Becali rezultă că sistemul juridic românesc funcţionează. M-am săturat să admir rămăşiţele unui pseudo-trecut încercând să închid ochii la valurile de vomă care acoperă în prezent plaiurile mioritice. Sunteţi de toată jena, bă justiţiarii lu’ peşte!  Vreau să plec din ţara asta! Oriunde… Australia, Antarctica, Insulele Cayman… oriunde. M-am săturat să fiu pus laolaltă cu tot soiul de sub-oameni care cică, din pricina unor ştampile trântite pe un buletin de vot, ne sunt, vezi-Doamne, superiori. Screw you! Cu speranţa unei mai bune zile de mâine pentru noi, sclavii cu Votat în vârful degetului, vă urez să n-apucaţi s-aveţi parte de sacii de bani publici pe care v-aţi pus poponeţul.

P.S.: Aviz oligofrenilor care pot apărea cu jenante acuze la adresa mea: acest post nu este un elogiu adus măreţiei becaliene ci o flegmă cerebrală, rezultată din centralizarea gândurilor mele de după-amiază.

Scrie un comentariu

Din categoria Personal

Navigarea fără pânze duce la înec

903042205_lAzi mi-am petrecut ore bune pe Iutub uimindu-mă de nebunia omului ăsta. E cretin, dus cu capul, tâmpit de-a binelea… Îl cheamă Tim Flippy Morris şi se prezintă astfel:

Mucles.

P.S.: Dacă vă uitaţi atent, omul mai şi încasează banii pentru fiecare cocteilaş preparat. Absolute FREAK! Gotta’ love the bastard!

P.P.S.: Refuz să mi-l imaginez fierbând ouă de Paşte.

Un comentariu

Din categoria Personal