Conştientizări subite

Te trezeai din somn. Te întrebai. Multe întrebări, majoritatea fără răspuns. Mormanul de incertitudini se făcea mare, mai mare, din ce în ce mai mare. Ingerând prima gură de gânduri, începeai să te simţi fără vlaga care în trecut te ţinea pe picioare după fiecare eşec, fără optimismul cu care treceai peste orice, fără speranţă, acel ideal pentru atingerea căruia te zbăteai continuu. Ca orice om normal, înnecat în sacii de codiţe şi biluţe (?), aveai tendinţa să te simţi copleşit, sleit de puteri, părăsit de dorinţa de a lupta pentru mai bine.

Dar atunci când dispare melancolia dimineţii şi reuşeşti să-ţi deschizi complet ochii realizezi că oricâţi nemernici, parşivi, nenorociţi şi oricâte jigodii şi hahalere care înainte pozau în cei mai buni prieteni ar încerca să-ţi întunece sufletul cu veninul ce-l poartă în vorbe şi-n gânduri, tu deţii controlul absolut asupra vieţii tale. Aceste experienţe nefaste au şi ele totuşi rolul lor în dezvoltarea umană. Doar aşa, prin deziluzii şi înşelăciuni vei reuşi să te căleşti pentru greutatea vieţii care ţi se desluşeşte înainte. Doar aşa poţi întelege că TU eşti singurul căruia într-adevăr îi pasă de tine, că numai prin forţele tale vei reuşi să ajungi ceea ce-ţi doreşti. Nimeni în afară de TINE nu se va strădui să-ţi dea cu adevărat un sfat sau o mână de ajutor la nevoie. Cum spune celebrul vers evocat de kris mai acu ceva timp, prietenii sunt construiţi genetic să te rupă, să te corupă. Cu adevărat, adevărat. După ce acumulezi o minimă experienţă de viaţă, realizezi uşor şocat că singurele persoane care te trădează sunt prietenii şi singurul care îţi este alături mereu eşti TU însuţi. Nu-ţi vine să crezi, dar ăsta este adevărul. Poate părea un auto-cult al personalităţii, însă devine o poziţie absolut corectă, odată ce te confrunţi cu răutatea oamenilor. Ca orice fiinţă, atunci când eşti atacat(ă), primul reflex este să te aperi. Că o faci atacând sau nu este pur şi simplu la latitudinea ta.

Această atitudinea intra-personală este adesea atacată, prezentată ca una cu influenţe negative asupra omului. După trezire, deschizând ochii, realizezi că a crea şi a menţine o relaţie de prietenie/tovărăşie cu o persoană nu aduce decât rău. Astfel, revenim la acei prieteni care în aparenţă nu-ţi vor decât binele, dar de fapt li se rupe de tine şi de sprijinul necondiţionat pe care li l-ai oferit cu orice ocazie ţi-a stat în putinţă.

Asta este lumea coruptă şi pervertită în care trăim. Din păcate, nu mai poţi avea încredere în nimeni, pentru nimic.

Trecând peste asta, însă, am descoperit o melodie foarte mişto:


Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Muzici, Personal

4 răspunsuri la „Conştientizări subite

  1. kr!s

    Era „prietenii sunt construiti genetic sa te rupa, sa te corupa, DAR TOT EI TE SI EDUCA.” Deci versul sintetizeaza intregul tau post, cu care desigur, sunt de acord, dar ti-am mai spus parerea mea. Toti suntem asa, deci ce sa ne mai batem capu’.. :-j

    Adica, poate starea mea generala e prea buna ca sa ma intunece postul tau.

  2. kr!s

    Aaaa…mi-am amintit un citat tare: „Prietenii sunt buni doar ca sa afiseze o falsa tristete atunci cand stau in jurul sicriului tau.”
    p*la, am parafrazat, da era tare ideea

  3. dionis

    hai mai … sunt sigur ca printre prietenii mei sunt si unii care merita , desi ai dreptate cu faza cu sicriul , deja stiu pe cine sa invit si pe cine nu

  4. wikilife

    Cand spun prieteni, ma refer la „prietenii adevarati”. Amici sunt o multime.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s