Morarul care urla la lună

Morarul care urla la lună - Arto Paasilinna

Morarul care urla la lună - Arto Paasilinna

Mda… o lectură atât de plăcută de mult n-am mai întâlnit. Multe simbolisme, chiar foarte multe, dar totuşi, uşor şi variabil de interpretat. Spre deosebire de alte romane, am reuşit să-i găsesc asemănări cu lecturi precedente. Astfel, debutează ca un fragment din Amintiri din copilărie, continuă cu o contopire între Ciuleandra şi Moartea domnului Lăzărescu, iar de încheiat… ei bine finalul este foarte drăguţ construit (poate uşor grăbit), da’ n-am găsit nicio asemuire cu absolut nimic, oricât mi-am forţat creierii.

Povestea este una liniară, aparent simplă. Spiritul lui Creangă ni-l prezintă pe Gunnar Huttunen, căci despre el e vorba, care odată venit din sud, cumpără vechea şi hodorogita moară de la Gura cu apă repede. Fiind un spirit muncitor şi sârguincios, reuşeşte să o repună în funcţiune. De aici însă, începe o serie întreagă de dificultăţi şi piedici din parte consătenilor. Cum spune şi titlul, morarul avea o oarece problemă… urla la lună. Speriaţi că le va mânca puradeii, sătenii au făcut pe dracu-n patru să-l aresteze pe motiv că e nebun şi să-l bage la balamuc. De-aici, se înalţă glorios Rebreanu cu al lui Puiu Faranga, în persoana lui Huttunen, internat pe nedrept la ospiciu. Asemenea domnului Lăzărescu, morarul porneşte o luptă fără sorţi de izbândă cu demonii sistemului medical, trecând prin multe-multe aventuri pe care nu vi le voi dezvălui aici.

Fiindcă la început m-am referit la simboluri, personajul principal mi-a creat impresia unui Iisus răzvrătit, schimbat, modern. Citate precum „oamenii se lepădaseră de el şi el se lipise de oameni” vin în sprijinul ipotezei mele. Vrând la un moment dat pe parcursul romanului să incendieze biserica din sat, are un scurt dialog cu Iisus care îl roagă să înceteze, deşi şi el ura biserica aceea la fel de mult. Acesta îi răspunde „fiecare dintre noi trebuie să ne purtăm crucea, Huttunen… şi tu, şi eu.”

Cât aş vrea să vă dezvălui sfârşitul… E atât de frumos construit… Dar n-o voi face.

În concluzie, o lectură deosebit de plăcută, fascinantă, dar despre care nu se pot spune prea multe. Autorul reuşeşte să te ducă acolo unde vrea, în dispoziţia pe care o vrea, în cel mai rapid şi uşor mod cu putinţă: scrie magnific ceva aparent foarte simplu.

P.S.: Scuzaţi ideile răsfirate, aruncate de la douăjde’ metri pe tavanul virtual, însă îmi este foarte somn.

P.P.S.: Postul cu numărul 100!

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria - Carti, • Arto Paasilinna

Un răspuns la „Morarul care urla la lună

  1. astazi am terminat de citit cartea. mi-a placut mult!
    si da. sfarsitul e genial! ultima replica…e mirifica!!
    merita cititita!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s