It’s aliiiive!

Mă plângeam mai acu ceva timp că vânzătorii de ziare fac o nesimţită de speculă şi nimeni nu le zice nimic. Zilele astea am descoperit o tanti la 3 minute de mers de la blocul meu care pune cutia de cărţi pe tejghea şi le împarte cu o nonşalanţă demnă de o statuie în mijlocul oraşului. Unii ar spune că mă bucur că există speranţă. E un şablon jenant. Sunt sătul de a tot spera în acel ceva care va veni şi ne va scoate din căcat. Încep cu timpul să mă bucur de lucruri şi trăsături mai omeneşti, mai pământene, cum ar fi, să zicem, bunul simţ. Da… parcă vă aduceţi aminte, nu? Acea trăsătură a firii umane care se găsea pe timpuri. Eh, iată că încă au mai rămas frânturi ale vremurilor de mult apuse, concentrate în oameni obişnuiţi, simpli, dar integrii. Începe să se accentueze zâmbetul tâmp de pe faţă.

Lasă un comentariu

Filed under Personal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s