Grădina de ciment

Grădina de ciment - Ian McEwan

N-am mai citit ceva de cam multicel. Mi-am zis că un roman de 180 de pagini îmi va reda onoarea pierdută.

De ce mi-a plăcut Grădina de ciment? Din punctul meu de vedere, o creaţie literară te atrage în momentul în care te regăseşti măcar parţial în personalitatea unui personaj. Atunci când personajul reacţionează exact la fel cum ai fi reacţionat tu, te bucuri… îţi creşte inima de fericire. Aşa am fost eu, foarte bucuros. Romanul este unul deosebit. M-a captivat în aşa hal încât am lipsit dimineaţa de la şcoală ca să mai citesc câte un capitol. Cum îl terminam, începeam altul. O creaţie fascinantă ce luminează perfect întunecatul univers spiritual al adolescentului, univers pe care îl abandonăm odată cu maturizarea.

De ce nu mi-a plăcut Grădina de ciment? Finalul pervers şi incestuos, să fiu sincer m-a cam dezgustat (deşi i-am înţeles scopul, nu i-am văzut rostul în economia poveştii). Felul în care Ian McEwan se joacă cu mintea cititorului prin rapiditatea cu care se face  trecerea de la o scenă banală, fericită, la una şocantă, terifiantă. Altceva? A, da. Părţile de erotism la care iau parte copii de 12-15 ani te fac să ridici sprânceana şi să te întrebi: ce căcat?!

Considerând însă aceste părţi elemente cheie în conturarea ideii epice a lui McEwan şi astfel trecându-le oarecum cu vederea, poţi afirma cu tărie şi sinceritate că este un roman fascinant. Cum spuneam, nu ştiu dacă am mai citit vreodată ceva care să fi pătruns atât de adânc în sufletul adolescentului modern, cu toate frământările şi preocupările sale intelectuale.

De asemenea, n-am mai citit nimic de Ian McEwan, însă vreau să schimb această situaţie. Când o să mai dau de bani…

În concluzie, e o carte cu copii, dar nu pentru copii. Nu îmi place să dau detalii privind conţinutul, aşa că doar vă avertizez că este un roman şocant, cu o mulţime de motive tabu. 180 de pagini nu sunt prea multe, nu? Hai, fuguţa la citit!

P.S.: Ce-am zis eu, însă oleacă mai fancy:

„O proză care analizează mentalul anamorfotic al minorilor. Grădina de ciment este o carte stranie la propriu, datorită dialogurilor şi percepţiilor despre viaţă, erotism şi moarte: adolescenţii simt întotdeauna năpraznic şi tensionat, iar patima lor viscerală reprimată sau expulzată zgomotos este bine pusă în scenă şi surprinsă de autor.” (Ruxandra Cesereanu)

1 comentariu

Filed under - Carti, • Ian McEwan

One response to “Grădina de ciment

  1. kr!s

    Nu mi-a placut cartea. Nu m-am regasit in niciunul din personaje; subiectele abordate sunt tabu intr-adevar, dar le-as numi mai degraba „bolnave”. Adolescentii normali nu au o astfel de viata si cred eu, nici astfel de ganduri. Nu imi pare rau ca am citit-o, dar nu mi se pare decat o poveste exagerata voit, pentru a soca si a crea controverse. Bleah.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s