Prada

Prada - Michael Crichton

Prada - Michael Crichton

„Este miezul nopţii. Casa e cufundată în întuneric. Nu sunt sigur cum se va termina totul. Copiii sunt grav bolnavi, vomită. Îi aud pe fiul şi pe fiica mea icnind fiecare în câte o baie. Cu câteva minute în urmă m-am dus la ei să văd ce fac. Sunt îngrijorat din cauza bebeluşului, dar a trebuit să o îmbolnăvesc şi pe ea. Era singura ei speranţă.

Mi se pare că aud o sonerie, ceea ce e semn rău. Şi simt o vibraţie în piept şi în abdomen. Bebeluşul scuipă, nu vomită cu adevărat. Mă simt ameţit. (…)”

Aşa începe superba demonstraţie de forţă a regretatului şi totodată genialului Michael Crichton. După o astfel de introducere, ultima reacţie pe care o poţi avea este să zici ce dracu’ mai e şi mizeria asta? şi să arunci cartea cât colo. De aceea am citit-o cam într-o zi şi jumătate.

Lucrurile nu se întâmplă niciodată aşa cum te aştepţi. Prima frază a cuprinsului romanului sintetizează exemplar întreaga idee pe care se bazează cele patru sute şi de pagini.

SPOILER!-> Romanul are la baza cercetările şi uriaşul avans luat de două ştiinţe de viitor: nanotehnologia şi inteligenţa artificială.

  • În primul domeniu singurul impediment pentru lansarea la nivel global a particulelor minune de dimensiuni imposibile era incapacitatea producerii lor la nivel industrial. După lungi studii şi încercări se reuşeşte crearea unei instalaţii de tip „caracatiţă” care, deşi foarte sensibilă, putea realiza aceste particule într-o cantitate foarte mare şi într-un timp foarte mic.
  • În al doilea domeniu, practic punctul de atracţie al romanului, se precizează faptul că până acum, pentru a crea o IA, trebuiau scrise mii şi mii de linii de cod pentru a putea pregăti inteligenţa artificială pentru orice eveniment pe care l-ar putea întâlni. De cele mai multe ori, aceste instrucţiunii se intersectau atât de grav, încât IA trebuia ştearsă şi refăcută. Inteligenţa Artificială de generaţie 2 are ca robot ataşat un roi de nanoparticule căruia i s-a stabilit un scop final şi care poate inventa şi memora pe parcurs noi şi noi metode de împlinire a ţelului.

Cum din intersecţia acestor domenii nu putea ieşi un experiment reuşit, roiul scapă de sub control, singurul care poate salva situaţia fiind Jack, eroul romanului. Că doar de-aia e erou.

Pe ultima copertă stă scris, alături de o prezentare sumară a acţiunii: O carte pe care nu o poţi lăsa din mână. Sincer să fiu eram arhi-sătul de aceste maldăre de cărţi pe care nu le poţi închide până ce nu le termini. Nu credeam că există aşa ceva. Luam această frază ca pe un lucru pur comercial scris pentru a te face să dai banii pe carte, deşi aceasta nu era o mare grozăvie. Vorbesc la trecut pentru că mi-am schimbat părerea. Am citit până la 4 dimineaţa, moment în care mi-am pus telefonul să sune pentru ora 9 când ce credeţi?, m-am apucat din nou de citit.

Geniul lui Crichton reiese însă din întortocherea adevărului pe care îl afli abia la sfârşit, din senzaţionalul care tâşneşte din fiecare frază, din stilul în care îmbină probleme comune, familiale, cu SF-ul de ordin tehnic şamd. Nu m-a dezamăgit nici de data asta.

Abia aştept apariţia celor două volume postume Pirate Latitudes (24 Nov 2009), iar cel de-al doilea încă nenumit.

Lasă un comentariu

Filed under - Carti, • Michael Crichton

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s