Arhive lunare: Septembrie 2009

Ceva interesant

Filmuleţ postat în principal pentru jocul de cuvinte din incipit (foarte inteligent), dar şi pentru restul conţinutului, recomandat în special pentru cei indecişi în privinţa facultăţii pe care să o urmeze, printr-o soluţie, zic eu, foarte bună, şi-anume facultăţile din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi(ngton) (UAIC).

Pentru şi mai multe informaţii:

Pentru alte informaţii pe care, prin absurd, nu le găsiţi pe blog şi/sau site, mă puteţi întreba.

Scrie un comentariu

Din categoria Personal

Lămuriri solicitate şi, aparent, necesare

În urma numeroaselor cereri de motivare a absenţei nejustificate de pe meleagurile blogiene, vă anunţ că În curs de citire nu este „Cum ar fi putut câştiga Hitler Al Doilea Război Mondial”, aşa cum fals anunţă widget-ul din dreapta, ci asta:

Avertisment pentru locuitorii Urbei X: circulaţi cu prudenţă chiar dacă trotuarul pe care vă deplasaţi este separat de partea carosabilă prin stâlpi rezistenţi. De asemenea, îi anunţ pe dragii mei colegi de trafic că le stau la dispoziţie cu programul provizoriu al orelor de condus; traseul pe care îl voi urma este strict secret, însă.

Ne mai auzim, nu vă faceţi griji, dar maxim 25m până în colţul intersecţiei!

3 comentarii

Din categoria Personal

Melodia Serii – 22Sep

N-am mai postat de multicel o melodie, aşa că voi recupera cu Etta Baker – Railroad Bill.

Scrie un comentariu

Din categoria Muzici

Zei ar caming

Extratereştrii există. Sunt peste tot. M.I.B.2 aveau dreptate. Trebuie doar să deschizi ochii îndeajuns de mult pentru a-i putea vedea. Ştirea completă, pe site-ul descoperă.ro, aici.

Din câte se pare, această bestie, cum o numesc ei, are faţa slab conturată, nasul subdezvoltat, mâini, trunchi şi posibil picioare. Bizar, foarte bizar.

Unii spun că ar fi o farsă, că ar fi un leneş chelit, că ar fi o focă semi-descompusă, sunt tot felul de variante. Interesant este de urmărit însă nu originea chestiei, ci dacă povestea va continua sau nu în presă. Am o presimţire că originea extraterestră va fi negată în şoaptă, punând apariţia misterioasă pe seama unor copii sau a unui balon meteorologic (ar fi ceva, nu?).

Sunt curios ce-ar spune Badea despre el, după video-ul ăsta.

6 comentarii

Din categoria Teorica Conspiraţiunii

România, mereu jenantă

Cu prima ocazie, plec dracu’ din ţara asta şi nu mă mai întorc.

2 comentarii

Din categoria Jenibil, dar irezistibil

Da.

Scrie un comentariu

Din categoria Personal

Prizonierii Timpului

Prizonierii Timpului - Michael Crichton

Prizonierii Timpului - Michael Crichton

Încă un volum de Crichton adăugat la categoria „citite”. După fabuloasa experienţă avută cu Prada m-aş fi aşteptat la ceva mai mult de la Prizonierii timpului (Timeline). Sincer să fiu am fost cam dezamăgit. Ca să nu fiu înţeles greşit, trebuie să precizez că Michael Crichton este într-adevăr un maestru al Tehno-Thriller-ului combinat cu SF-ul şi cu uşoare accente de conspiraţii mondiale maiestuos orchestrate de prea puţin mediatizatele companii multinaţionale care practic conduc lumea. Este expert la aşa ceva. De asta îl citesc, îl ador. Problema acestei cărţi este că s-a abătut de la traiectoria sa de bază pentru o incursiune (de altfel bine documentată şi prezentată) în Franţa secolului XIV.

Spoiler: Trei arheologi/istorici sunt trimişi înapoi în timp (de fapt într-un univers paralel) pentru a-şi readuce în prezent mentorul blocat într-un castel al Franţei medievale.

Astfel, acţiunea se desfăşoară pe două planuri, în laboratorul companiei ITC aflat într-o zonă deşertică a New Mexico şi pe malurile râului Dordogne, în secolul XIV. Ideea pe care vreau să o accentuez este că, după părerea mea, autorul a pus în prim-plan universul medieval al cărţii, ignorând practic partea tehnico-ficţionalo-conspiraţională. Partea pentru care a fost şi va rămâne faimos, aducându-şi din plin aportul la imaginea actuală a literaturii de gen.

De asemenea, însăşi această aventură medievală se constituie într-o urmărire cu momente de suspans slab realizate, cu personaje puternice, dar rareori puse în valoare şi cu intrigi slăbuţe; atât de slăbuţe că le şi uitai dacă nu te concentrai câteva clipe.

Nu mă înţelegeţi greşit, romanul în sine este nu bun, ci foarte bun. Singurul motiv pentru care nu îl voi aprecia niciodată pe deplin se datorează experienţei anterioare cu Prada, un roman fa-bu-los. Dacă le-aş fi citit în ordine inversă cu siguranţă alta ar fi fost situaţia.

Prizonierii timpului merită citit pentru interesanta teorie ce stă în spatele călătoriei în timp (mai exact, teleportării cuantice), prezentării fascinante a Franţei medievale şi, zic eu, superbului discurs crichtonian privind imaginea viitorului, discurs atribuit unuia dintre personaje, întâmplător sau nu, şeful companiei ITC.

De apreciat şi explicaţiile de la sfârşitul romanului:

Câteva cuvinte despre călătoria în timp. Deşi este adevărat că teleportarea cuantică a fost demonstrată în laboratoarele din întreaga lume, aplicaţiile practice ale acestui fenomen stau în mâinile viitorului. Ideile prezentate în această carte au fost stimulate de speculaţiile lui David Deutsch, Kip Thorne, Paul Nahin, Charles Bennett, printre alţii. Ceea ce apare în acest text s-ar putea să-i amuze, dar nu trebuie luat în serios. Acesta este un roman. Călătoria în timp rămâne ferm pe tărâmurile fanteziei.

În schimb, reprezentarea lumii medievale are o bază mult mai bine fundamentată, şi pentru asta rămân îndatorat activităţii multor cercetători.

P.S.: Lectură plăcută!

4 comentarii

Din categoria - Carti, • Michael Crichton