Pfuuu…

 

Câta stratu dă praf!

Regăsesc cu greu drumul către adresa unde, nu de mult, îmi retrăgeam spiritul în momentele sale de slăbiciune. Indicatoarele s-au sucit, într-adins pentru a mă încurca, pentru a mă pune să bântui pe cărări încă nestrăbătute, nedescoperite, nebănuite… Dar nu, mi-am păstrat amintirile, închise bine, departe de orice influenţă posibilă. Încă îl mai cunosc: mirosul hârtiei imaculate, sunetul Muzici-lor, ironia prostească din unele locuri… da, încă mai simt drumul de mult neglijat. El nu m-a uitat. Mă ghidează cu precizie elveţiană către uşa odată strălucindă, acum învelită la căldură sub licheni, aşteptându-mă. Îşi deschide braţele către mine, mă cuprinde… aproape că o simt în sufletul meu, în mintea mea, în mine. Vreau să îi vorbesc, dar buzele îmi sunt legate. Nu le pot mişca oricât m-aş strădui. Îmi face semn să nu mă mai zbat. Nici nu mai am cum. M-a prins.

O văd cum se apleacă din înălţimea-i infinită către mine, parcă încercând să-mi spună ceva. Buzele ei se apropie de urechea mea dreaptă. Aerul pe care-l trage în piept îmi provoacă un fior rece până în sufletul peste care domneşte cu atâta pricepere. Încă nu îmi spune. Ochii mei se deschid către ea întrebând de ce? Din puţinul aer rămas îmi şopteşte un cuvânt la care nu m-aş fi aşteptat niciodată. Îngheţ instantaneu. Cum de nu m-am gândit la asta? Cum de nu mi-am dat seama? Nu mai e. A dispărut. Asta îmi e răsplata pentru cum m-am purtat. Şi totuşi, ce fac acum? Am străbătut atâta drum, am trecut prin atâtea… măcar o privire de-aş mai putea arunca înăuntru. Doar că, odată cu amintirile, am uitat să ascund cel mai important obiect. Pe cât de mic, pe atât de vital. În limbaj comun poartă denumirea de Parolă, cuvât cu care mi-a îngrozit auzul prezenţa de mai-nainte.

Când uiţi uiţi. Noroc că se poate recupera.

Am aflat cu stupoare că încă mai am vizitatori. Motiv pentru care merită să mai arunci o idee pe planşetă din când în când. Revin!

5 comentarii

Filed under Personal

5 responses to “Pfuuu…

  1. Pingback: Pfuuu… - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. magykhurin

    Slava Cerului!!! Normal ca inca mai ai vizitatori! Doar eu te vizitam de cel putin 5-6 ori pe saptamana! Oricum, bine ai venit inapoi maestre. Sper sa nu mai fugi… Ca daca mai fugi sa vezi tu atunci „inghet instantaneu”😆 Mai rau ca 2012😀

  3. :)) Corect! Gata, nu mai fug.😀 Mersi pentru susţinerea prelungită😀

  4. Speranta moare ultima…😀 Si speranta asta m-a facut sa iti mai dau cate-un click din blogroll, ca doar doar te voi gasi acasa. Niciun semn de revenire dar parca totusi ceva ma lasa convins de intoarcerea ta. Bine-ai revenit.

  5. Mulţumesc! Am avut oareşce circumstanţe, dar prin care nu îmi pot motiva nicicum lunga absenţă. O să scriu un post cât de curând despre asta. Mă bucur că vă regăsesc alături de mine chiar şi după atâta timp.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s