Venus din Milă

Proiectul Venus este o mega-mișcare ce are ca scop salvarea Pământului. Ce ironic nu? Dând click pe un link m-am trezit pe site-ul lor. O acumulare de clădiri cu arhitectură futuristă înconjurată de o salbă de idei propuse pentru transformarea pământenilor într-o societate pașnică, al cărei unic scop să fie dezvoltarea tehnologică și protejarea naturii, bla-bla, bla-bla… bla-bla.

 

Deodată însă, când evident mă pregăteam să închid fereastra aferentă, atenţia îmi este îndreptată asupra unui buton din dreapta-sus denumit pompos Contribuția Românească. Hopa! Ia să văd.

  • Proiecte începute: Versiune în limba română a site-ului TheVenusProject.com

Cum, atât?! Aaa, oboseala e de vină. Uite un link către proiecte finalizate. Ia să vedem:

  • Proiecte finalizate: Nu există proiecte finalizate.

Poftim? Ce drăguuuţ, nu? Cum dracu’ să salvezi omenirea printr-un site în limba română?

Cu un interes ce scădea exponențial, m-am decis să pătrund mai adânc în analele proiectului (ador expresia asta). Trecând peste jenanta prestație românească, ideea celor din Florida este tangentă la genialitate, însă numai pentru un roman SF. Ideile de schimbare a unui sistem mondial actual la care au aderat miliarde de oameni sunt într-atât de utopice încât până și un romancier ar avea ceva emoții în a le așterne pe foaie. Voi motiva părerea mea:

Pentru început, însăși coloana vertebrală a acestui proiect face din el unul nerealizabil. În ultimele sute de ani, toate schimbările importante care s-au produs au fost acceptate de populație doar prin forță (militară de cele mai multe ori) sau manipulare (vezi fascismul, comunismul și mai ales democrația). Ori aceste mijloace contrazic principiile Venusiene întru totul.

În al doilea rând, de la Bonaparte încoace, suntem o specie fricoasă, timidă, rușinoasă ce se ascunde în cochilie imediat cum e lovită de o pală de vânt. Suntem mult prea bine ancorați în pozitivismul democrației, sistemului perfect creat de Noi pentru Noi, în care Noi ne conducem pe Noi pentru a îndrăzni să creionăm o schimbare. Se aruncă pe la colțuri ideea de putere a poporului, a maselor ce au doborât tirani, au cucerit drepturi și libertăți și au luptat pentru o viață mai bună. Corect. AU doborât, AU cucerit, AU luptat. Atunci, demult. Acum, la proteste se dansează perinița și se joacă barbut pe ciuci.

În plus, trebuie recunoscut faptul că întreaga noastră societate, în anul 2010, se bazează pe un singur cuvânt gravat (în toate limbile vii și moarte) pe suprafața fiecărei celule din corpul nostru: PROFIT. De la ultimul cerșetor, la întâiul bancher evreu care ne conduce din umbră, toți inspirăm și expirăm sacadat, scoțând printre dinți la intervale precise cele șase litere componente: P-R-O-F-I-T. Proiectul Venus nu va fi niciodată implementat fără ca dinastiile aflate la cârma omenirii să aibă ceva de câștigat. Ori așa ajungem la Democrația 2.0, transformând viitorul nostru incert într-un adevărat labirint infinit.

Așa-zișilor vizionari pe care i-am jignit prin neaderarea mea la lumea viitorului țin să le amintesc că sunt prea mic pentru a implementa idei în mentalul comun. Nu cred că prin rândurile scrise aici am influențat în vreun fel cursul general al omenirii.  Pentru că nu v-am răpit decât un minut din timpul vostru vreau ca atunci când vă veți urca în barca Venus cu destinația viitor să îmi faceți cu mâna. A, și să-mi trimiteți un magnet de frigider prin curierat rapid.

Anunțuri

8 comentarii

Din categoria Jenibil, dar irezistibil, Teorica Conspiraţiunii

8 răspunsuri la „Venus din Milă

  1. Uite ca m-ai facut curios si am facut niste sapaturi pe siteul respectiv.:)
    Asadar:
    Proiectul asta CLAR nu e orientat catre niste eretici ca noi :).Dar fie piererea lor :))
    In al doilea rand ai perfecta dreptate despre modul in care de-a lungul timpului s-au schimbat concepte, mentalități si sisteme.Insa baietii astia au o sansa cu bataie lunga daca bat la usile care trebuie. Si nu neaparat pentru ca alternativa lor ar da pe-afara de bunatate si evlavie indreptata catre oameni, ci pentru ca ar putea sa ne transforme in „ingerasi” .Propunerea lor consta in imbinarea armonioasa intre tehnologie si viata, reducand criminalitatea, saracia si crescand nivelul vietii.Pai bun, acum mintea mea necunoscatoare imi zica ca suna de fapt a tehnica de control uman prin dependenta de tehnologie.Evident controlul uman intotdeauna aduce profit, iar dependenta de tehnologie doar il ridica la o „n” putere.
    Inca nu ma vad umbland in alb, indopat de microcipuri capabile sa-mi analizeze ganduri inca neaparuta in constient, iar seara sa ascult cine stie ce arii subliminale pentru ca a doua zi sa ma trezesc bucuros si multumitor sistemului pe care-l servesc(era un film pe tema asta).
    De ce merge asa de greu si anevoios proiectul?! Pentru ca „baetii” care ar putea baga bani in proiect si care ar dori asa ceva au nevoie inainte de toate de un demo, un prototip, de ceva palpabil care sa le demonstreze functionalitatea si aplicabilitatea sistemului.Prin urmare proiectul Venus tre’ sa se descurce pe propriile puteri pana sa primeasca credite.

    Sper ca n-am aberat prea mult :), daca da, atentioneaza-ma si ma restrang 😉

    Numai bine.

  2. Nici dacă ai fi aberat nu m-ar fi deranjat. Am citit mai multe postări de-ale tale. Nu cred că poți să aberezi. Mă rog.
    Îmi place concluzia inițială :))).
    Legat de restul opiniei, să știi că ai dreptate. Din păcate, cam ai. Proiectul în forma sa integrală publică nu are absolut nicio șansă, în varianta concepută de tine pe de altă parte este chiar o soluție la criza (de idei, nu financiară) a celor de la butoanele mondiale. Sper să nu trăiesc îndeajuns de mult încât să văd că tot ceea ce cred eu este adevărat.

    P.S.: Altcineva care nu are somn la ora asta. :))

  3. magykhurin

    Asa, deci… cum spuneai si tu, doar prin forta se poate institui o cale spre altceva (dupa cum zice site-ul astora, pace). Si deci, avem nevoie de o noua revolutie si alte ceteva zeci de milioane de vieti pierdute (oricum trebuia sa mai scada populatia lumii, nu?) pentru a ne da seama ca mergem pe fagasul gresit. Pace nascuta din haos. Asta chiar suna SF. Din pacate, iti din nou ca in articolele tale este prea multa realitate si tocmai de asta, la naiba, nu le pot ignora!

  4. Răzvan, tot răul spre bine. Partea demonică din mine chiar vrea să prevadă destinul umanității. Cealaltă parte e cam figurantă dar cred că se vor convinge reciproc până la urmă. Mulțumesc pentru aprecieri! Te mai aștept. 🙂

  5. Cu totii ne gandim la viitor. Unii mai mult, altii mai putin, unii mai idealisti, altii ancorati al naibii de tare in cotidian. La felul cum ne cunoastem noi lumea, daca se va continua pe aceeasi reteta, cu siguranta nimic din ceea ce prezinta ei nu se va intampla. Lasand asta la o parte, probabil ca nu numai eu observ cum brusc manifestarea puterii se exercita din ce in ce mai mult prin atractie, prin ispite, prin viata cat mai placuta, iar imaginea ei (a puterii), asa cum o stiam noi de la istorie cu impunere prin violenta, parca incepe sa apara tot mai fad. Exceptie fac cei din Irak. Toate acestea se dezvolta mai ales pe sistemul de invazie, si cand te gandesti la invazie te gandesti la resursele celor peste care mergi. Atata timp cat suntem dependenti de resursele solului, acestea cu siguranta nu vor inceta. Dar pe masura ce prioritatile omului se vor schimba prin tehnica, noi mijloace de procurare a energiei, cu siguranta si stilul planetar de viata se va schimba. Probabil ca pe asta se bazeaza toata ideea proiectului. In fine, daca mai punem in calcul si teoriile, mai mult ezoterice, conform carora universul trece in anii ce urmeaza intr-o noua ordine, iar planeta noastra va fi asaltata de diverse alte forte, guvernate de total alte legi, probabil ca si viata noastra va suferi schimbari. Depinde, in ce sens, in rau sau in bine. Cel mai probabil, vom trai si vom vedea. Un singur fapt e sigur, si o vedem cu totii in jurul nostru, caci suntem mai mult ca niciodata termite: ASA NU SE MAI POATE CONTINUA PENTRU MULT TIMP.

  6. Eu cred că schimbarea deja a început. Încet încet. Nu am argumente concrete, e doar așa… un feeling.
    În plan personal, te dădusem dispărut. 😀

  7. Nu dispar eu asa usor :D. Mai am momente cand ma simt cu nimic mai bun decat o leguma, stau si vegetez toata ziua, si ma cufund total in vreun viciu: o carte, un serial, un joc pe PC ceva. Si perioada asta s-a suprapus pe sfarsitul de saptamana trecuta. M-am cufundat in cartea despre care-am scris si pe blog :D.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s