Memento

Memento - Some memories are best forgotten

Memento - Some memories are best forgotten

Nici măcar sfera, prin perfecțiunea ei, nu e integral identică. Vine raza de lumină și o modelează în așa hal încât juri că e alta. Ești supus multor opinii ce se contrazic, reflecțiilor de gândire ale unor persoane ce mai bine se abțin uneori din a încerca să schițeze ceva. Astfel, cum întotdeauna vor exista oameni cu păreri diferite asupra aceluiași lucru, cred că îmi permit și eu să am opinii diferite asupra unui singur film. Numai așa pățesc în ultimul timp.

Memento. Un film de care am auzit la puțin timp după ce a apărut, dar pentru care nu se ivise momentul încă. Destinul știa că trebuie să vi-l recomand vouă cu două zile înainte de Crăciunul anului 2010. Ceea ce voi și încerca să fac, disecând filmul cu bisturiul încă neșlefuit al experienței mele de cinefil.

Revenind la ideea incipientă, a categorisi un film ca „bun” sau „prost” este jignitor și înjositor. Calitatea unui film nu se judecă într-o manieră bivalentă, a fi sau a nu fi, da, nu, 1 sau 0. Memento, ca producție omogenă este, așa cum m-a obișnuit Cristopher Nolan, atât de frumos încât vrei să-l mai vezi o dată. Și încă o dată. Și încă o dată. Pe de altă parte, dacă vrei să fii cârcotaș, da’ cârcotaș rău, te-apuci să analizezi subiectul și acțiunea filmului ca să conchizi că e un film „prost”, cum spuneam mai sus. Ceea ce nu e altceva decât flegma intelectuală a unor băiețași de cartier care, într-un moment de singurătate covârșitoare, și-au făcut cont pe Cinemagia.ro și s-au apucat să arunce cu substanța proximă, bălegarul. Animalul de proveniență îl alegeți voi.

Gata, m-am calmat.

Ceea ce apreciez eu cel mai mult la un film este atmosfera și starea de spirit pe care o capeți după vizionare. Contează mai mult decât povestea, regia, acțiunea, jocul actoricesc etc. Doar că, de multe ori, aceste aspecte capătă o tentă supremă prin perfecțiune, încât puțin mai îmi pasă de stări de spirit și alte cele. Memento nu îl înțelegi decât la sfârșit. Până acolo însă, te așteaptă vreo două ore de scene repetate, agasante prin prea-puținele detalii pe care le adaugă, întrebări fără răspuns, supoziții contrazise la minut, pe scurt mulți nervi. Finalul, prietenul tău, îți administrează precaut și intravenos un întreg borcan de Distonocalm, just in case.

Despre film în sine pot fi spuse multe, dar prea puține pentru a-i putea acoperi și centraliza calitatea, fără a-l dezgoli de aspecte picante ce dau o satisfacție nebună, odată descoperite. O să mă abțin, așa cum fac de cele mai multe ori. Pornind de la premisa că ați văzut filmul sau îl veți vedea (ar fi mare păcat să îl ratați) vă voi trasa câteva sfaturi: să fiți atenți la toate detaliile, să gândiți dar nu prea mult, să nu fiți prea siguri pe variantele voastre și, de ce nu, să vă simțiți bine pe parcursul unui film cum rar veți mai întâlni. Era să uit, răbdarea e-o virtute.

P.S.: Mă scuzați pentru absență, dar după câteva luni de bătut plaiurile moldovene, am acordat întâietate familiei, măcar pentru zilele astea de vacanță.

Anunțuri

15 comentarii

Din categoria Filme

15 răspunsuri la „Memento

  1. Pingback: Memento - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. trifoi

    Eu masor un film „bun” si dupa atmosfera, dar si dupa cat te face sa gandesti dupa ce-l vezi. La Memento, de exemplu, ma mai gandesc si acum 🙂 (am vazut prima oara filmul acum vreo 4 ani)

  3. Da, și ăsta e un criteriu mai mult decât potrivit pentru a judeca un film. Cel mai apropiat exemplu pentru mine este Shutter Island, pentru care dezvolt câte o teorie în fiecare zi.

  4. Abia terminai de vazut filmul 😉
    As putea spune ca in sinea lui , filmul ar putea fi considerat o capodopera.Ideea este geniala, montaj, script, totul este ok realizat, dar… am terminat de vizionat si desi am toate motivele sa-l consider un film genial, ma impiedica totusi ceva reminescente … si cel mai grav este ca nu stiu care sunt acestea.Desi am fost absorbit de actiune si mai ca traiam in acelasi timp cu personajul, am totusi senzatia ca ceva a lispit pentru a-i contura genialitatea.Ceva undeva n-a fost slefuit indeajuns de mult.Poate ca palpitatia crescanda pe masura ce filmul mergea, cerea tot mai mult aflarea necunoscutei din ecuatie. Palpitatia ajunge la paroxism, iar filmul se opreste ! Brusc te simti lasat undeva in neant, intr-o…necunoscuta : 2 ganduri se aud puternic in minte :”Bai stiam asta…” si ” Ce?!”. E ca o rotatie gravitationala, care continua sa se invatra insa pe tine te arunca de pe axa ei, si revii din nou in deriva… „Mda unde ramasesem?!”…..
    Deci filmul si-a atins telul, pacat ca a fost un low-budget, isi (si-a) merita fiecare centima 😉

  5. Eu sunt mai superficial când vine vorba de ceea ce pretind filmelor. Decât să sufăr de dezamăgire, mai bine mă bucur de normalitate. Totuși, revenind la gândurile mele de după film tind să îți dau oarecum dreptate. Dar cum nimic nu e perfect, prefer să văd partea plină a benzii. E un film ce tinde spre genialitate, deși cu siguranță nu o atinge. Mă bucur că ți-a plăcut.

    P.S.: Comentariul tău îmi intrase în Spam. Akismet tâmpit. Bine că l-am văzut. 😀

  6. Bine ca m-ai atentionat, ca am vazut ca asta s-a intamplat pe toate blogurile pe care am comentat, tre’ sa verific.

    Pana una alta : Craciun Fericit !
    p.s.: a venit Mosul?

  7. Mda, limita superioara genialiatea, de care se apropie chinuit in stil asimptotic. V-am spart. 😀 Nu se putea sa nu intru in scena fara vreo impresie ieftina de genul acesta, doar doar pentru a nu fi mai prejos de comentariile superbe de care am avut parte din partea voastra, cu pastile lingvistice de concentratie maxima a sensului transmis. Deci superbe interpretari. Desi am vazut Memento cu prea mult timp in urma ca sa-l pot pricepe si asimila la adevarata sa valoare, varsta la care mintea mea era cu siguranta mai putin creață decat acum, stiu ca ideea generala pe care mi-a lasat-o a fost asemanatoare cu a lui Ionut. Probabil il voi revedea in zilele ce urmeaza.

  8. @Ionut: Mersi. A venit acum câteva zile. N-a mai avut răbdare. :))
    @Vlad: După trei luni de politehnică ai updatat bagajul tehnico-lingvistic. 😀 Aia cu pastilele m-a pus pe gânduri. Te-ai apucat și de farmaceutică? Glumesc. Cum te-a primit noua casă? Masă pusă, căldură, băutură, crăciunițe decorate sumar?

  9. Eh, e 1 an si 3 luni de Politehnica de fapt… :)) Noua casa… bine, cald, spatiu nelimitat, personalizata cu chestii kinky pe pereti… gen „Wiki Life” :)) . Te-as chema la un pahar de vin demisec. Ce zici? 😀

  10. Te vedeam boboc ca mine. 😦 Acum se explică de ce ai tu mereu cuvintele la tine. :)) De asemenea, aş fi nepoliticos să te refuz. Când pleci la Timişoara? Poate faci un mic ocoliş prin Iaşi. 😀

  11. Pai deja mi-am luat bilet pentru data de 10 Ian 😀 , ca dup’aia nu mai prindeam. Dupa cum vezi, e cam subreda treaba, caci presupun ca si tu abia atunci ajungi inapoi la facultate 😀 . Asa-i?

  12. Eu ajung cam pe 3-4 în Iaşi. Mi-ar fi plăcut să ne întâlnim. 😀

  13. Pai de pe 3-4 pana pe 10 poate se va gasi o zi sa trag o fuga 😀 . Sa vedem ce se poate face. Tu n-ai avea drum prin Suceava?

  14. Nu prea am drum. Dar te aştept în Iaşi! 😀 😀 Îţi fac un tur de oraş, fac cinste, tot tacâmul! Ne vedem, ne vedem, ne vedem!!!

  15. :)) Atunci fac un efort sa-mi fac timp zilele alea! Tinem legatura.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s