Websitestory

Websitestory

Websitestory

Azi am încercat să tolerez. Am încercat să închid ochii, să respir adânc şi să pronunţ un Hai mă! din toată inima. Am încercat să cred. Mi-am dat sufletul să reuşesc. Am eşuat lamentabil. Şi cum asta n-ar fi fost de-ajuns, mi-am mai făcut şi nervi.

Am descoperit însă noul canal al scursurilor internautice, noua găleată de flegme cerebrale virtuale, sursa duhorii ăsteia primordiale numită prostie. În termeni tehnici se cheamă secţiunea de comentarii a site-ului Cinemagia.ro. Într-o abordare lingvistică uşor îmbunătăţită din punct de vedere cromatico-descriptiv asta s-ar traduce ca bordelul în care curva supremă este evoluţia speciei. Degradare intelectuală într-un stadiu mai avansat decât acolo nu se înregistrează în niciun alt loc, fie el real sau virtual.

Îi mărturiseam şi lui Vlad printr-un comentariu mai devreme: nu mă deranjează când sunt contrazis, atâta timp cât acea opinie contrară este construită pe un fundament argumentativ solid, pe o gândire logică şi corectă şi mai ales exprimată într-o manieră nu neapărat dezvoltată, dar îndeajuns de bine elaborată încât să poată fi înţeleasă. E numai vina mea că am aplecat cursorul mouse-ului asupra anonimizaţilor internetului.

Revenind la film, cu dorinţa de a atinge somităţile antemenţionate voi pronunţa cu voce tare un singur cuvânt: DAAA! Pentru restul voi lăsa tastatura să grăiască.

Până anul trecut filmele româneşti abordau o varietate de 3 genuri: Istoria Românilor by Sergiu Nicolaescu (foarte valoroase), Nasoala perioadă comunistă a României (subiect stors până la ultima picătură de sevă), Comedii clasice (vezi Toma Caragiu). Excepţie făceau o serie de ecranizări, mai mult sau mai puţin reuşite (Moromeţii, Pădurea Spânzuraţilor, Ion, Baltagul), Marfa şi Banii (o capodoperă a cinematografiei române post ’89) şi o tentativă de thriller transformat în orgie SF din raţiuni financiare (Un caz de dispariţie). Subiecte răcite sau deja uscate după prea mult încălzit la microunde. Anul 2010 a venit însă cu ceva nou din partea unui surprinzător (cel puţin pentru mine) Dan Chişu, în pelicula lui Websitestory.

E un film comercial, e un film light. Nu necesită experienţe cinematografice avansate, floricele, nachos, cola, nici măcar o anumită dispoziţie nu necesită. În două săptămâni (căci atât a durat filmarea), Dan Chişu a reuşit să transpună pe suport electronic un sentiment specific fiinţei: vitalitatea. Deşi securea morţii domneşte peste cele 82 de minute, filmul emană viaţă prin toate crăpăturile, prin toate replicile, prin toţi actorii, prin Ficat-ul lui Oreste (omul pentru care am şi cumpărat filmul), prin deosebit de potenta trupă Deko… În cinema-uri mă îndoiesc că mai rulează, dar vă sfătuiesc să vă cumpăraţi / închiriaţi DVD-ul pentru că, da, nici nu ştiţi ce pierdeţi.

7 comentarii

Filed under Filme

7 responses to “Websitestory

  1. Deci habar n-ai de cate ori am urmarit trailer-ul doar pentru replicile lui Oreste :)) , e plin de suflu omul asta, un om al antagonismelor, pe de o parte cu apetenta sa incurabila catre spiritual, si pe de alta parte ceea ce vedem mai sus. Zicea pe la Apropo TV ca in anii cand era mai mica fiica-sa colectiona reviste Playboy si isi dadeau amandoi cu parerea in legatura cu exemplarele de-acolo. Si cu asta am zis tot despre el😀 . Mergand mai departe cu asertiunea kilometrica, vreau sa spun ca am un scarba tot mai acuta legata de indivizii astia care-si dau ei cu parerea, taind in dreapta si in stanga fara nici cea mai mica explicatie, motivatie logica, cica „bai Vlad esti un bou, mai invata un pic de istoria artei si apoi da-ti cu parerea despre filme, carti”. Cam asa-mi zicea un individ la un moment dat, asa ca din senin. Evident, poate ma repet, i-am dat flegmatic delete la comment, nici n-a avut rost sa-mi pierd pretiosul timp raspunzandu-i, caci de cele mai multe ori daca te incurci cu ei termini cam greu seria de cuvinte grele ce le ai de dat. Nu stiu sincer de unde convingerea oarba a unora ca ei sunt miezul. E plina lumea de giboni, ce sa-i faci, draga Wiki…

  2. De unde l-ati downloadat?! Ca eu nu il gasesc pe torenti……

  3. Oreste ca om este o mare valoare a generaţiei sale. Dacă urmăreşti Codul lui Oreste, atunci ştii despre ce vorbesc. Oreste în rolul lui Ficat însă este sublim! Doar a fost scris pentru el. Mişto faza cu Playboy-ul.
    Conflicte directe cu animale din copaci n-am avut încă (virtual vorbind desigur), însă mă lovesc de ele oriunde aş naviga, în special unde li se dă drumul din lesă şi li se permite să comunice.

  4. @The Goddess: Am cumpărat DVD-ul. Nu cred că o să îl găseşti pe torrenţi. De obicei trackerele se feresc să posteze conţinut românesc.

  5. Lala

    Doresc şi eu să achiziţionez acest DVD.Vă rog să menţionaţi formula de cumpărare:online, ramburs,curierat rapid;pare-mi-se că o anumită librărie,,Cărtureşti” din Bucureşti era investită cu distribuirea acestui film,mă refer.Mulţumesc anticipat!.

  6. Salut! Eu l-am cumpărat de la Media Galaxy, cash. Cred că îl găseşti şi prin Diverta şi prin Cărtureşti.

  7. Pingback: BunDeCitit .ro | Cuvinte alese | Cuvinte alese

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s