Stone

Stone

Stone

Am dezvoltat în ultimul timp un obicei la care sper să renunţ. Iniţial, aplecarea urechii la gândurile altora transmise pe cale virtuală, protejat de anonimatul internetului, părea o idee bună, productivă. Acum, după ce observ cât de reduse mintal sunt aceste entităţi, obiceiul meu începe să devină frustrant. Oamenii îşi pot exprima liber opinia. E bine? Teoretic da, practic nu. Problema fundamentală care apare este că, prin prisma majorităţii prostiei, acele terţe persoane care chiar au ceva de spus rămân înecate în mocirlă, trase la fund de antagonicele mase amintite mai sus.

Am dat întâmplător peste filmul ăsta şi, trebuie să recunosc, în primul rând m-au atras distribuţia şi regia. Cei trei actori nu mai au nevoie de nicio recomandare. În schimb, regizorul John Curran trebuie amintit pentru The Painted Veil, superba transpunere în plan vizual a unei iubiri maladive, o experienţă remarcabilă pe care vi-o sugerez. Cum vă mărturiseam mai sus, am făcut scroll până în secţiunea inferioară a paginii, loc în care bietul film, cu a sa fărâmă de peliculă, este pus la zid şi bătut cu pietre de toate formele şi dimensiunile. Uneori, tămăduitor, îşi mai face apariţia un norocos ce a reuşit să privească prin literele filmului, dincolo de pojghiţa de aparentă realitate. Imaginea pe care a suprins-o a fost aceea a unei producţii remarcabile, dar care a omis să precizeze publicul căruia i se adresează.

De fapt aici converg toate evaluările slabe pe care filmul le-a căpătat. Un exemplu edificator este nota 5,9 de pe IMDb, nimic altceva decât o jignire adusă ideii de simbolistică şi profunzime cinematografică. Îmbucurător este însă faptul că peste jumătate din voturi se situează în intervalul 7-10, cu preponderenţă spre partea superioară a acestuia.

Stone este un film direct, căruia îi lipseşte însă o instrucţiune simplă: doar dacă încerci să evoluezi mental către nivelul necesar perceperii pădurii din spatele copacilor, vei înţelege şi vei aprecia. Doar atunci vei putea afirma că cele două ore petrecute în faţa ecranului te-au făcut să te opreşti câteva secunde şi să gândeşti. Un lucru pe care rareori îl mai întreprindem. Să stăm aşa, pe loc, nemişcaţi, şi să gândim.

În alte condiţii m-aş fi oprit aici, însă nu-mi pot încheia scrierea fără a remarca (dacă mai era nevoie) lipsa de cuvinte ce pot descrie pe de-a-ntregul talentul celor doi Adami, Robert de Niro şi Edward Norton şi senzualitatea contemporană a Evei, înfăţişată sublim de Milla Jovovich.

Moment de exteriorizare a sentimentelor personale: Şi-a REVENIT Robert de Niro!!!

Atât. Vizionare plăcută! Aştept păreri.

5 comentarii

Filed under Filme

5 responses to “Stone

  1. Uite exact zilele astea ma voi uita la el, gasisem modalitatea de-al vedea la cea mai buna calitate dar parca asteptam confirmarea😀 (cine nu recunoaste atractia ca functionand pe cele mai nebanuite cai este un orb). Si ma repet: il voi vedea😀 . La urma urmei era prea greu de crezut ca o distributie reprezentata de asemenea colosi poate fi demna de un sfidator 5.9. Si un alt frumos demers dedicat incapabililor si semidoctilor. Iar „The Painted Veil”… pff… de prea mult timp ma inec in speranta altuia asemanator, macar… a fost, minunat. A, si era sa uit, sunt fan Edward Norton😀 .

  2. Uite dom’le ca l-am vazut seara trecuta si :
    In primul rand este intr-adevar un film „greu”, care aluneca pe nesimtite in planuri abstracte, intr-o profunzime aproape insesizabila, iar daca nu reusesti sa tii pasul cu ea risti sa ajungi la finalul filmului complet debusolat.As spune ca este un film foarte bun, dar ma rezum doar la „bun”, din 2 motive:
    Edward Norton, (un preferat al meu)nu cred ca a fost pe masura talentului sau, au existat momente in care am l-am regasit in personaj, insa au fost si momente in care , sa zic eu, parca talentul sau nu s-a ridicat la adevarata valoare.(parerea mea).
    Si 2 , desi am prins ideea pana la capat, cred totusi ca au curbat destul de brusc si sec finalul filmului.
    In fine , insa pentru deNiro , superb, a jucat exemplar !Asadar per total as da filmului un 8.5 , da’ nah acum nu va luati dupa mine ca e doar o parere ..de amator.😉

  3. @Vlad: Nu aş putea spune exact în ce manieră seamănă cu The Painted Veil, dar am observat similitudini de necontestat. Ca două persoane de care ştii sigur că sunt fraţi, dar nu-ţi poţi da seama de unde provine siguranţa asta. Oricum, în afară de finalul mult prea scurt, filmul merită mai mult de 5.9.

    @Ionuţ: Nici nu mă aşteptam să nu atingi chintesenţa filmului.😀 Da, filmul nu este o capodoperă, dar se situează liniştit undeva în jurul notei 8. De reţinut faptul că de fapt povestea este transpusă dintr-o piesă de teatru, o sursă total diferită dpdv al trăirilor şi al profunzimii decât, să zicem, un roman. 1. Da, a avut ceva momente de sclăbiciune, dar per total, a creat un personaj plăcut de urmărit. 2. Cum i-am spus şi lui Vlad şi cum am uitat să precizez în „letopiseţul” de mai sus, filmul beneficiază de un final semi-ratat, final ce-ar trebui să te pună pe gânduri, dar care nu face decât să te surprindă neplăcut. Chipul lui de Niro transfigurat de manipulările de catifea ale Millei este de nepreţuit. Amatori, amatori, dar păreri profesioniste.😀
    Sunt curios de ce va zice şi Vlad.🙂

  4. 😀 Iti curm in acest moment curiozitatea. L-am vazut aseara si poate c-ar fi trebuit sa scriu despre el exact atunci, cand inca imi erau proaspete ideile, dar voi incerca pe cat imi permite slabutul intelect sa reconstitui cateva trairi.
    Asadar mi s-a parut o excelenta etalare de forte actoricesti, un minunat exemplu de „uite-aici prietene, cum se joaca”, si aici (pardon) aleg sa-l contrazic pe Ionut😀 , pe E. Norton l-am savurat cu fiecare replica, fiecare privire. Probabil codita de stangacie ce-am intrevazut-o totusi in cazul sau se refera de fapt la neobisnuinta mea de-al vedea intr-un rol ca asta (mie si cu simpla lui freza mi-a fost greu sa ma deprind :D), insa privirea, intonatia, replicile, pauzele, mi s-au parut exemplare, ma repet. Despre Robert de Niro nici nu mai incape indoiala, iar Milla s-a potrivit manusa pentru rolul asta😀 . Povestea… hmm… foarte buna la capitolul fundament, are o substanta sufleteasca, mentala excelenta, dar este lent, interiorizat, cu pauze si scene reflexive, deci la capitolul actiune nu sta tocmai bine, insa nici nu isi propune asta. Eu tot 8.5 i-as da.

  5. Nu o curma, mai am nevoie de ea.😀 Nici nu mă aşteptam să nu îţi placă, deci comentariul tău nu vine ca un şoc, ci ca o confirmare a puternicului tău intelect😛 . Mă repet, filmul nu e nici pe departe o capodoperă, aşadar nota de 8-8.5 mi se pare mai mult decât potrivită. Mai vorbim pe mess.😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s