O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri

de către Neagu Djuvara.

Rare sunt ocaziile cu care poţi descoperi oameni de valori incomensurabile. Mai mult ca sigur pentru că şi aceşti oameni sunt rari. Atât de rari încât conştiinţa populară începe să îi excludă din actual, să îi mitizeze, să îi atribuie istoriei, veacurilor de mult apuse.

În opinia mea, Neagu Djuvara nu poate fi încadrat descrierii de mai sus. O asemenea încercare nu ar face altceva decât să-i diminueze aura ce sunt convins că îl înconjoară, să-i confere un statut mult inferior înţelepciunii sale, în esenţă, să-l reducă la un nivel jignitor de om. De azi înainte, pentru mine, Neagu Djuvara este demiurgul condeiului, pogorât printre păgâni ca mine şi ca voi pentru a ne deschide ochii şi lumina mintea şi pentru a reaprinde în noi văpaia patriotică de odinioară ce pare a se stinge, generaţie cu generaţie. Până la prezenta lucrare nu am avut decât mici tangenţe cu activitatea sa literară, acestea constituindu-se ruşinos în citate de mică amploare analizate pe la orele de română. Ironia face ca tocmai un citat să mă determine să achiziţionez această carte, cuvinte superbe aşternute pe hârtie de o mână divină, dar, despre care voi vorbi ceva mai încolo.

Am fost dintotdeauna pasionat de istoria naţională, de faptele (mai mult sau mai puţin) de vitejie ale strămoşilor mei. Îmi reamintesc cum prin clasa a III-a descopeream cu drag Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, perioada fanariotă, succesiunea la tron a Mavrocordaţilor  şi altele asemenea dintr-o carte a cărei provenienţă îmi scapă momentan. Prea mic pentru a înţelege contextul politic al vremii respective mă rezumam la a admira portretele eroilor şi la a citi adnotările făcute de înaintaşi mai pricepuţi decât mine. Cum pasiunile copilăriei nu dispar niciodată, ba din contră, capătă şi mai multă putere, lectura ce mi-a marcat ultimele zile a fost mai mult decât un deliciu.

Scânteia cărţii a pornit, aşa cum ne mărturiseşte autorul în Prefaţă, din dorinţa de a oferi tinerei generaţii un îndreptar al propriei istorii, o prezentare sumară a perioadei sec. I Î.Hr. – sec. XX D.Hr. Diferenţele între realizarea sa şi istoria predată astăzi în şcoli sunt mici, dar vitale, de cele mai multe ori ţinând de o prezentare pe larg a contextului, calitate ce lipseşte cu desăvârşire manualelor şcolare actuale. Astfel, tânărul cititor poate motiva conştiinţei sale neîncrezătoare anumite acţiuni istorice care, până astăzi, erau puse sub semnul întrebării, în mare parte pentru că:

… manualele şcolare continuau, în ciuda revoluţiei din decembrie 1989, să difuzeze aceeaşi istorie intenţionat deformată în deceniile trecute, şi cam în aceeaşi „limbă de lemn”.

Astfel, a apărut această magnifică lucrare, lectură obligatorie pentru generaţia post-decembristă.

În ciuda celor şase capitole ce compun cartea, împărţită astfel conform contextului istoric pe care îl prezintă, se disting doar două părţi atât de asemănătoare din punct de vedere al stilului literar, dar atât de diferite din punct de vedere al implicării emoţionale a povestitorului. Mă refer aici la perioadele despărţite de ultimii ani de domnie ai lui Carol I, ani ce coincid cu începerea Primului Război Mondial. Spun asta pentru că, dacă domnul Djuvara a reuşit să păstreze o obiectivitate de fier în paginile precedente, în cele ce urmează, când istoria devine pentru dumnealui un set de amintiri din ce în ce mai apropiate, lipsa implicării afective este un chin la care mă bucur că nu s-a autosupus. A rezultat astfel cea mai puternică rememorare a acelei perioade pe care am întâlnit-o, bucuriile şi dezamăgirile autorului (de multe ori manifestând un caracter uşor infantil) constituind baza unui adevărat monument de admiraţie pe care i-l închin acestui scriitor minunat.

Ceea ce însă m-a întristat a fost chiar acel citat de care vorbeam mai sus, în speţă speranţa pe care, la cei 94 de ani ai săi, Neagu Djuvara nu şi-a pierdut-o. Ba mai mult, îşi pune baza în generaţia actuală, ignorând cu siguranţă maladivul spiritual ce o defineşte, pentru o schimbare care, odată şi-odată, tot trebuie să vină. Cu convingerea că nu am reuşit să redau decât o cantitate infimă din magia transmisă pe calea cuvintelor pe parcursul acestor două zile de lectură, vă las dovadă citatul de care am amintit:

Moştenirea cea mai tragică (n.r. a comunismului) constă în faptul că acea jumătate de secol ne-a stricat sufletul. Un regim în care minciuna a fost ridicată la rangul de metodă de guvernare, în care teroarea a dezvoltat laşitatea la cei mai mulţi şi eroismul imprudent la câţiva, în care delaţiunea a fost considerată virtute, în care furtul, nu numai din bunul statului dar şi din cel al vecinului, a sfârşit prin a apărea legitim din cauza privaţiunilor permanente şi a exemplului de înşelăciune venit de sus, un asemenea regim nu putea să nu lase urme profunde în mentalităţi şi comportamente. Ele sunt astăzi piedica majoră în integritatea noastră într-o lume nouă. Răul mi se pare atât de adânc şi de generalizat încât nu ştiu dacă generaţia celor care acum sunt tineri îl va mai putea stârpi. Moralitatea batjocorită se repară mai greu decât uzinele învechite. Poate doar generaţiile următoare să reuşească a regăsi echilibrul, dacă ar şti, cu hotărâre să impună cultul cinstei, al respectului pentru cuvântul dat şi pentru semeni.

cu referire la Uniunea Europeană, maestrul adaugă:

Eu cred că abilitatea noastră politică ne va ajuta nu numai să intrăm în acest mare ansamblu continental, dar şi să jucăm în sânul lui un rol de frunte. Este crezul meu. Rămâne ca generaţiile viitoare să-l împlinească!

 

3 comentarii

Filed under - Carti, • Neagu Djuvara

3 responses to “O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri

  1. Un om de o longevitate atat fizica, dar mai ales mentala, demna de cele mai aprigi invidii, demna de luat ca punct de referinta, ca model, caci de ele avem o colosala nevoie. Eu ii am cartea, dar in format audio, l-am ascultat mai demult, insa doar „Argumentul” si „Inceputurile”. Un stil placut erudit, o logica fina dar ascutita, patrunzatoare, o extraordinara carisma, o intonatie de o nesfarsita rabdare, caci mai ca ti-l imaginezi propriul tau mentor😀 . Voi relua auditia, cel mai probabil, in perioada de dupa sesiune😉 .

  2. Aştept perioada aceea precum gura de aer după o prea lungă scufundare. Legat de carte, ceea ce îi dă şi mai multă frumuseţe este tocmai această transpunere de pe suport oral pe suport grafic, păstrând acea căldură sufletească tipică bătrânului înţelept, stare spirituală absolut de invidiat. Pentru mine, până în acest moment, a fost cea mai plăcută experienţă literară, atitudine ce va putea fi cu greu alterată.🙂 Din nou, să ne fie bine în sesiuni.😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s