Teoria imploziei

 

… sau cum să manipulezi masele fără să mişti un deget.

Mai am puţin şi împlinesc 20 de ani. Nu pot să cred şi totuşi se întâmplă. Deşi mă consider încă tânăr, pot să spun că de-a lungul vieţii mele am acumulat o seamă de experienţe din care mi-am dezvoltat un ochi, o privire, o simţire asupra lumii, destul de cuprinzătoare. Îmi place să cred că pot fi teleghidat doar prin totalul meu consimţământ, că am o mare putere de decizie asupra influenţelor exterioare la care mă supun. Cum nimic nu are o eficienţă de 100%, iată că şi eu am momentele mele în care cedez sub presiunea acumulată în urma frustrărilor la care sunt supus.

Zilele trecute, într-una din preumblările mele existenţiale către facultate, m-am detaşat de mijlocul de transport specific secolului XX, de duhoarea ce mă înconjura, de urletele moşilor care sunt forţaţi să stea în picioare, de  babele convinse că există întotdeauna un loc mai bun în autobuz decât cel pe care-l ocupă pentru moment, de cerşetorii care n-au aflat că după 15 ianuarie chiar nu se mai colindă, dar şi de alte elemente atât de caracterizante, dar care pot diferi de la zonă la zonă, astfel încât mă abţin din a le mai prezenta.

Aşadar m-am detaşat, m-am înălţat şi am tras cu ochiul la imaginea de ansamblu. Am văzut un grup de oameni în care mustea un singur sentiment: ura. Şi nu consider asta problema. Este normal să te irite bătaia de joc atunci când eşti supus la ea, şi nu oricum, ci din gros. Ceea ce mă pune pe mine pe gânduri este că această încleştare a sentimentelor nu se focalizează asupra adevăraţilor vinovaţi, ci asupra celorlalţi călători. Din cauza celor în vârstă nu avem noi, cei tineri, spaţiu. Unde vă duceţi la ora asta?! Din cauza celor tineri care stau jos, nu ne putem aşeza noi, cei bătrâni şi bolnavi! Unde te urci doamnă, nu vezi că nu e loc? Şi împing săraca femeie de pe trepte. Se pun în faţa uşii până când, salvator, aceasta se închide.

Se nasc astfel nişte conflicte interpersonale artificiale, manufacturate de scârbele din conducerea RATP Iaşi, oameni care nu vin niciodată „pe teren”, dar au pretenţia ca lumea să îşi procure bilete. Li se rupe în paişpe că noi ne tocăm nervii mărunt cum altfel decât reciproc. Nu îi atrage decât profitul, cuvânt pe care, culmea, îl pomenesc din ce în ce mai rar, tocmai din cauza acestor condiţii de batjocură pe care le oferă. Ceea ce m-a surprins însă a fost faptul că şi eu, în închipuitul meu calm spiritual, m-am lăsat pradă aceluiaşi sentiment, cu cote alarmante de manifestare, aş putea spune. Iată cât de dificil e de fapt să afirmi că te poţi auto-controla, că eşti propriul tău stăpân.

Desigur, toate aceste aspecte nu au un motiv ascuns de răzvrătire a populaţiei contra propriilor semeni. Nu. Toate astea se întâmplă din prostie, lene şi în general durere în zone cu caracter median. Un spirit suficient de întreprinzător însă ar putea trage un set de concluzii interesante şi uşor de aplicat într-un viitor război religios ce stă să erupă. Aşadar, viitori conspiraţionişti, învăţaţi şi aplicaţi!

8 comentarii

Filed under Teorica Conspiraţiunii

8 responses to “Teoria imploziei

  1. Nu stiu daca ti-am mai zis, dar ai un mod a incondeia gandurile pe hartie (fie ea si virtuala) absolut superb. Cumpatat si mereu cu bagare de seama, nu incerci sa zgarii adang cu penita, ci mai degraba incerci sa ii dai viata prin propriile ganduri.
    Poate ca sunt off-topic, insa referitor la subiect n-as putea adauga absolut nimic.Stangacia cu care tratam situatii, acaparati de vartejul social, e lesne de perceput pentru cine are ochi s-o vada, in rest securea e dezgropata demult si cam tot de pe atunci nici taisul ei nu prea isi mai gaseste liniste.
    Te aporpii de 20 …multi inainte😉

  2. Eh lasa ca si tu ai ceva conspirationism in tine…😀 In orice caz, mijlocul de transport in comun e mai presus de orice, o mare zeama cu de toate-n ea; eu am ales sa nu ma mai atinga absolut nimic ce vad si-aud pe-acolo. Las’ ca vine ea si mult iubita primavara in curand si cu ea si cheful preumblarilor catre diferitele locatii, cum ar fi faculta. Asta-n cazul in care nu-i fix in celalalt capat al urbei, bine’nteles…

  3. @Ionuț: nu pot să zic decât mulțumesc, mulțumesc și iar mulțumesc. Sper să nu îți înșel așteptările nici în continuare.🙂

    @Vlad: încă nu exploatasem vizual proprietatea de zeamă a transportului în comun. :)) Mulțumesc pentru sugestie. Iar despre facultate, e fix în celălalt capăt al urbei. Fac cam 40 de minute pe jos pe drum scurt (55 de minute pe traseul autobuzului) în condițiile în care acesta reușește de cele mai multe ori un onorabil 30 de minute. Și să se mute facultatea lângă mine, n-aș renunța la o tură de oraș cu RATP niciodată. Satisfacția gradului de românism experimentat bate orice neplăcere la care ai putea lua parte.

  4. Vlade, nu crede ca esti omis ! La fel ca si (chiar ma intrebam daca pot sa iti zic Adrian ?!?!) Wikilife, ai graiul altoit si mintea slefuita, bravo voua !

    Revenind , eu am fost mai norocos, intram la liceu la 7:30 , tramvaiul facea fix o ora, parcurgeam exact 32 de statii (+ inca 2 cu autobuzul) ,insa il luam de la capat si aveam mereu un loc.Dormeam o ora neintors, exact ca si cocalarii, ca deh la 6 trecute fix rupeam usa, asa ca nu ma pot plange de „miresme colorate” , sau inghesuieli …😀

  5. @ Adi: Cu cea mai mare placere, ti-am facut trairile mai pline prin asemanarea respectiva :))) . Si tocmai cand vorbeam de primavara, observ ca iar a nins, grade sub zero, pff…
    @ Ionut: Thanks mate, ma bucura vorbele tale😀 .
    Iar somnu-i un bun anestezic, mai ales cand mai duci si lipsa de el.

  6. celine

    Interesant articol, drag domn, mai ales abordarea problemei. Citeste cate ceva despre inteligenta emotionala, o sa intelegi pe deplin ce e cu tine si ce, poate, le lipseste altora.

  7. EvilEssence

    Si se mai intreaba lumea de ce urasc transportul in comun chiar daca s-a scumpit benzina.😀

  8. @Celine: Am adăugat pe listă. Mulțumesc.
    @EvilEssence: Eu îl iubesc.😀 Nicăieri nu am parte de aceleași plăceri ca în RATP.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s