Arhive pe categorii: • Cătălin Dorian Florescu

Drumul scurt spre casă

Drumul scurt spre casa

Drumul scurt spre casă - Cătălin Dorian Florescu

Trebuie să recunosc că, spre rușinea mea, nu am terminat încă romanul. Cel mai probabil, așteptatul moment va veni în zilele viitoare pe plaiuri moldoveano-bucovinene, pentru că îmi voi petrece Paștele într-un spațiu delimitat de Iași, Suceava și, cel mai probabil, Gura Humorului.

Trecând la carte, dacă nu ați observat până acum, nu sunt un împătimit al literaturii române în general, în particular urând-o pe cea modernă. Am impresia că actuala cremă literară națională este total lipsită de talent și astfel, pentru a impresiona apelează la cuvinte mari pe lângă al căror înțeles nu au trecut niciodată. Realizează disperați că nu se vor ridica niciodată la nivelul unui Rebreanu sau al unui Eliade și încep să bată câmpii cu grație pe teme mult prea filosofice în loc să șteargă dâra de scuipat ce le curge din gură. Nu vorbesc din vârful condeiului ci din experiență. Am sperat că volumul de față mă va contrazice, însă autorul, cu tot numele lui neaoș românesc este actualmente cetățean elvețian (norocosule!)(nu că nu ar fi reușit să mă contrazică, sîc!).  Plecat împreună cu familia în 1982, romancierul a reușit, în ciuda celor 15 ani petrecuți în frumoasa noastră patrie, să se detașeze psihic de gândirea tipic românească, adoptând în schimb o frumoasă psihologie vestică, elvețiană.

Cu un asemenea trecut este evident că nu putea scrie basme pentru copii, astfel că, asemenea întregii sale literaturi, și cartea de față prezintă un fragment din drumul vieții, mai mult sau mai puțin inspirat din realitate. Pe alocuri o literatură a absurdului, Cătălin Dorian Florescu impune un stil pe care nu l-am mai întâlnit până acum, un stil foarte liber, frustrant la început, dar liniștitor odată ce ajungi să-l deslușești cum se cuvine. În plus, la cei 43 de ani ai săi, autorul are un talent inuman în a manipula personajele, tocmai pentru a reda, practic în HD, tot ceea sufletul său, prin puterea condeiului, are de transmis.

Revenind la teza mea asupra literaturii române contemporane, am realizat că am ajuns, în lumea asta complicată artificial, să ador lucrurile simple și de valoare. Această carte ar fi putut fi scrisă într-un stil Patapievician ilizibil, dovedind o pasiune avidă pentru paginile deja îngălbenite ale DEX-ului. În schimb nu, fiecare cuvânt este atent ales pentru a descrie întocmai intențiile autorului, în același timp păstrând stilul simplu și liber antemenționat.

Mi-am mai procurat de același autor Maseurul Orb, Vremea Minunilor și Zaira (cel mai nou roman) de la cea mai TARE editură românească, Editura Polirom. Probabil că o să revin cu o părere după vacanța de Paște, perioadă în care voi termina și cartea. Nu-mi rămâne decât să vă urez să Pașteți Fericiți! Atenție, iarbă legală!

Vă las și o melodie, de la prietenul Mihai:

5 comentarii

Din categoria - Carti, • Cătălin Dorian Florescu, Muzici