Arhive pe categorii: • Michael Crichton

Prizonierii Timpului

Prizonierii Timpului - Michael Crichton

Prizonierii Timpului - Michael Crichton

Încă un volum de Crichton adăugat la categoria „citite”. După fabuloasa experienţă avută cu Prada m-aş fi aşteptat la ceva mai mult de la Prizonierii timpului (Timeline). Sincer să fiu am fost cam dezamăgit. Ca să nu fiu înţeles greşit, trebuie să precizez că Michael Crichton este într-adevăr un maestru al Tehno-Thriller-ului combinat cu SF-ul şi cu uşoare accente de conspiraţii mondiale maiestuos orchestrate de prea puţin mediatizatele companii multinaţionale care practic conduc lumea. Este expert la aşa ceva. De asta îl citesc, îl ador. Problema acestei cărţi este că s-a abătut de la traiectoria sa de bază pentru o incursiune (de altfel bine documentată şi prezentată) în Franţa secolului XIV.

Spoiler: Trei arheologi/istorici sunt trimişi înapoi în timp (de fapt într-un univers paralel) pentru a-şi readuce în prezent mentorul blocat într-un castel al Franţei medievale.

Astfel, acţiunea se desfăşoară pe două planuri, în laboratorul companiei ITC aflat într-o zonă deşertică a New Mexico şi pe malurile râului Dordogne, în secolul XIV. Ideea pe care vreau să o accentuez este că, după părerea mea, autorul a pus în prim-plan universul medieval al cărţii, ignorând practic partea tehnico-ficţionalo-conspiraţională. Partea pentru care a fost şi va rămâne faimos, aducându-şi din plin aportul la imaginea actuală a literaturii de gen.

De asemenea, însăşi această aventură medievală se constituie într-o urmărire cu momente de suspans slab realizate, cu personaje puternice, dar rareori puse în valoare şi cu intrigi slăbuţe; atât de slăbuţe că le şi uitai dacă nu te concentrai câteva clipe.

Nu mă înţelegeţi greşit, romanul în sine este nu bun, ci foarte bun. Singurul motiv pentru care nu îl voi aprecia niciodată pe deplin se datorează experienţei anterioare cu Prada, un roman fa-bu-los. Dacă le-aş fi citit în ordine inversă cu siguranţă alta ar fi fost situaţia.

Prizonierii timpului merită citit pentru interesanta teorie ce stă în spatele călătoriei în timp (mai exact, teleportării cuantice), prezentării fascinante a Franţei medievale şi, zic eu, superbului discurs crichtonian privind imaginea viitorului, discurs atribuit unuia dintre personaje, întâmplător sau nu, şeful companiei ITC.

De apreciat şi explicaţiile de la sfârşitul romanului:

Câteva cuvinte despre călătoria în timp. Deşi este adevărat că teleportarea cuantică a fost demonstrată în laboratoarele din întreaga lume, aplicaţiile practice ale acestui fenomen stau în mâinile viitorului. Ideile prezentate în această carte au fost stimulate de speculaţiile lui David Deutsch, Kip Thorne, Paul Nahin, Charles Bennett, printre alţii. Ceea ce apare în acest text s-ar putea să-i amuze, dar nu trebuie luat în serios. Acesta este un roman. Călătoria în timp rămâne ferm pe tărâmurile fanteziei.

În schimb, reprezentarea lumii medievale are o bază mult mai bine fundamentată, şi pentru asta rămân îndatorat activităţii multor cercetători.

P.S.: Lectură plăcută!

4 comentarii

Din categoria - Carti, • Michael Crichton

Prada

Prada - Michael Crichton

Prada - Michael Crichton

„Este miezul nopţii. Casa e cufundată în întuneric. Nu sunt sigur cum se va termina totul. Copiii sunt grav bolnavi, vomită. Îi aud pe fiul şi pe fiica mea icnind fiecare în câte o baie. Cu câteva minute în urmă m-am dus la ei să văd ce fac. Sunt îngrijorat din cauza bebeluşului, dar a trebuit să o îmbolnăvesc şi pe ea. Era singura ei speranţă.

Mi se pare că aud o sonerie, ceea ce e semn rău. Şi simt o vibraţie în piept şi în abdomen. Bebeluşul scuipă, nu vomită cu adevărat. Mă simt ameţit. (…)”

Aşa începe superba demonstraţie de forţă a regretatului şi totodată genialului Michael Crichton. După o astfel de introducere, ultima reacţie pe care o poţi avea este să zici ce dracu’ mai e şi mizeria asta? şi să arunci cartea cât colo. De aceea am citit-o cam într-o zi şi jumătate.

Lucrurile nu se întâmplă niciodată aşa cum te aştepţi. Prima frază a cuprinsului romanului sintetizează exemplar întreaga idee pe care se bazează cele patru sute şi de pagini.

SPOILER!-> Romanul are la baza cercetările şi uriaşul avans luat de două ştiinţe de viitor: nanotehnologia şi inteligenţa artificială.

  • În primul domeniu singurul impediment pentru lansarea la nivel global a particulelor minune de dimensiuni imposibile era incapacitatea producerii lor la nivel industrial. După lungi studii şi încercări se reuşeşte crearea unei instalaţii de tip „caracatiţă” care, deşi foarte sensibilă, putea realiza aceste particule într-o cantitate foarte mare şi într-un timp foarte mic.
  • În al doilea domeniu, practic punctul de atracţie al romanului, se precizează faptul că până acum, pentru a crea o IA, trebuiau scrise mii şi mii de linii de cod pentru a putea pregăti inteligenţa artificială pentru orice eveniment pe care l-ar putea întâlni. De cele mai multe ori, aceste instrucţiunii se intersectau atât de grav, încât IA trebuia ştearsă şi refăcută. Inteligenţa Artificială de generaţie 2 are ca robot ataşat un roi de nanoparticule căruia i s-a stabilit un scop final şi care poate inventa şi memora pe parcurs noi şi noi metode de împlinire a ţelului.

Cum din intersecţia acestor domenii nu putea ieşi un experiment reuşit, roiul scapă de sub control, singurul care poate salva situaţia fiind Jack, eroul romanului. Că doar de-aia e erou.

Pe ultima copertă stă scris, alături de o prezentare sumară a acţiunii: O carte pe care nu o poţi lăsa din mână. Sincer să fiu eram arhi-sătul de aceste maldăre de cărţi pe care nu le poţi închide până ce nu le termini. Nu credeam că există aşa ceva. Luam această frază ca pe un lucru pur comercial scris pentru a te face să dai banii pe carte, deşi aceasta nu era o mare grozăvie. Vorbesc la trecut pentru că mi-am schimbat părerea. Am citit până la 4 dimineaţa, moment în care mi-am pus telefonul să sune pentru ora 9 când ce credeţi?, m-am apucat din nou de citit.

Geniul lui Crichton reiese însă din întortocherea adevărului pe care îl afli abia la sfârşit, din senzaţionalul care tâşneşte din fiecare frază, din stilul în care îmbină probleme comune, familiale, cu SF-ul de ordin tehnic şamd. Nu m-a dezamăgit nici de data asta.

Abia aştept apariţia celor două volume postume Pirate Latitudes (24 Nov 2009), iar cel de-al doilea încă nenumit.

Scrie un comentariu

Din categoria - Carti, • Michael Crichton

SFera

Sfera - Michael Crichton

Acum o lună mă izbea într-un mod penibil o revelaţie inteligentă privind viaţa extraterestră în postul ăsta. Foarte modest mă întrebam cum dracu nu realizează oamenii anumite lucruri absolut logice pe care numai eu le gândeam.

Uite că Michael Crichton mi-o luase înainte cu vreo 22 de ani. Cel puţin în partea de început punctează cu o precizie de ceasornic elveţian fiecare idee pe care aş fi putut-o avea, fiecare concept pe care mi l-aş fi putut imagina, fiecare strălucire care m-ar fi putut lovi şi apoi părăsi la fel de rapid. Mă face de râs faţă de mine, de propria-mi conştiinţă, parcă dezvăluind o avanpremieră a subiectului central.

Pe scurt căci e târziu, un roman fantastic, fabulos care mi-a deschis ochii şi mai mult (dacă mai era nevoie) spre literatura SF.

Povestea e simplă: o navă este descoperită pe fundul Pacificului, iar în expediţia organizată pentru explorarea ei este trimisă o echipă din specialişti în diverse domenii. Ce urmează ei să găsească în interiorul astronavei şi ce efect va avea acest obiect asupra lor vă las pe voi să descoperiţi. Vă va impresiona cu siguranţă.

3 comentarii

Din categoria - Carti, • Michael Crichton