Rușinică

ABSENȚĂ!!! Notă scăzută la purtare! Știu, știu… Nu mai am timp de nimic cu clasa asta a 12-a.

Tâgâdâm-tâgâdâm-tâgâdâm-tâgâdâm-tâgâdâm, i-auzi bacul se porneşte…

Vă las spre amuzament următorul clip:

Melodia serii

Lord of The Rings, fratee!

Fanuilos heryn aglar
Rîn athar annún-aearath,
Calad ammen i reniar
Mi ‘aladhremmin ennorath!

A Elbereth Gilthoniel
I chîn a thûl lin míriel
Fanuilos le linnathon
Ne ndor haer thar i aearon.

A elin na gaim eglerib
Ned în ben-anor trerennin
Si silivrin ne pherth ‘waewib
Cenim lyth thílyn thuiennin.

A Elbereth Gilthoniel
Men echenim sí derthiel
Ne chaered hen nu ‘aladhath
Ngilith or annún-aearath.

Engleză:

Snow-white! Snow-white! O Lady clear!
O Queen beyond the Western Seas!
O Light to us that wander there
Amid the world of woven trees!

Gilthoniel! O Elbereth!
Clear are thy eyes and bright is breath,
Snow-white! Snow-white! We sing to thee
In a far land beyond the Sea!

O Stars that in the Sunless Year
With shining hand by thee were sown,
In windy fields now bright and clear
We see your silver blossom blown!

P.S.: Aceeași melodie, cântată puțin altfel aici. De asemenea, locul de unde am luat și versurile.

Leapșa de primăvară

Această leapşă va merge mai departe la oricine o doreşte! Cred că îţi va plăcea foarte mult Wikilife, în caz că te vei hotărî să o completezi.

Glumești? Am de învățat la română un comentariu pe care nu l-am făcut. E ora 23:15. Normal că sunt hotărât. Leapșa vine de la prietenul magykhurin și sună cam așa

Sunt un pesimist feroce, convins că Apocalipsa va veni la noapte. Mereu mă înșel.
Aş vrea să cunosc adevărul. Cine ne-a creat, cum, când, de ce? Ce e energia, ce e materia? Chestii de genul ăsta. Visul meu e ca, la un moment dat, să mă cheme trei tipi îmbrăcați în Armani negre, cu căști fancy țâșnind din urechi să mă pună frumos la o masă și vreo două zile să îmi explice. Ce? TOT.
Păstrez amintirile frumoase ale vieții. Cele urâte nu merită retrăite.
Mi-aş fi dorit să pot spune că viața e frumoasă și merită trăită. Nu e așa. Viața ți-o faci singur frumoasă și trăibilă.
Nu-mi place să mi se amintească mereu că, în ciuda aparențelor, nu sunt perfect.
Mă tem că nu voi ajunge să îmi împlinesc toate visele. Atât. Când bucla mea energetică va decide să părăsească lumea asta, o va părăsi, cu sau fără aprobarea mea.
Îmi pare rău de toți oamenii nevinovați care mor în războaielor jegoșilor de evrei aflați la conducerea lumii, în cursele lor pentru a câștiga și mai multă putere.
Îmi place să cumpăr cărți. Am dezvoltat o manie. Sunt un cărțiv dacă mi se permite asocierea cu tovarășii mei băutori. Dacă am 15 lei în buzunar, categoric îi voi cheltui pe o carte. Măcar chestia asta nu îmi distruge ficatul. Sîc!
Nu sunt, așa cum spuneam și mai devreme, perfect. Și nici nu vreau asta. Odată ajuns la stadiul perfecțiunii, teoretic aș impune corectitudine absolută asupra oricărei acțiuni pe care aș întreprinde-o. Aș fi urmat de miliarde de oameni, într-o cursă idolatrizantă nebună spre infinitul înțelepciunii mele. Nu, nu vreau asta.
Cânt foarte rar. Chitara s-a umplut de praf. Cine mai are timp? Acum s-a micșorat și ziua…
Niciodată nu voi considera că știu destul. O secundă petrecută altfel decât cercetând e o secundă pierdută.
Rar conștientizez ce viață frumoasă am, comparativ cu a altora.
Nu îmi place de mine când în loc să învăț pentru lucrarea vieții, completez lepșe. Eh, dar cui îi pasă de Nichita Stănescu și de a lui Galatee?
Am nevoie de impulsuri pentru a face, practic, orice. Viața devine din ce în ce mai anostă spre sfârșitul lepșei.
ŞTIU că nu multă lume mă înghite, dar nici nu vreau asta. Dacă se înneacă, sărăcuții?

Am atins Nirvana. E moale.

În ciuda tupeului meu relativ ridicat, nu sunt un mare spirit aventurier. Prefer mai mult privitul pe geam decât o aventură pedestră. Cum spune Tolkien prin personajul său, Bilbo Baggins, It’s a dangerous business going out of your door. You step into the road, and if you don’t keep your feet, there is no knowing where you might be swept off to. Cu toate astea, am fost zilele trecute într-o expediție în necunoscut, în căutarea Raiului. Nu, nu am luat-o pe câmpii, nu sunt genul. Cum spuneam… în căutarea Raiului pe care, da, l-am descoperit. Iar până să ajungi acolo există într-adevăr o scară, fie ea și rulantă ca doar na, suntem în sec. 21.

Led Zeppelin are dreptate, însă Biblia nu. La intrare nu îl vedem pe Sfântul Petru împărțind păcătoșii la stânga și la dreapta, ci, de strajă stau patru cuvinte mirifice, simbolizând cele trei căi de urmat pentru neinițiați, al patrulea desemnând o adevărată Nirvană, dacă mi se permite asocierea.

Cuvintele sunt, într-adevăr Carte, Ceai, Muzică, Dichis, probabil esențialul acestui Paradis pentru cei ca mine. A fost prima dată când am vizitat un magazin Cărturești și am rămas uluit. În primul rând de titlurile senzaționale, alese și așezate superb și, în al doilea rând, de faptul că lumea, și în pragmaticul an 2010, citește, și încă cum.

Cum din Cărturești nu se poate pleca cu mâna goală, iată ce mi-am luat: